BTS reacționează

🤭

Kim SeokJin

Astăzi tu și soțul tău veți avea grijă de băiețelul fratelui său mai mare. Ești extrem de entuziasmată deoarece adori copiii. De fiecare dată când vezi un copil ochii îți strălucesc iar zâmbetul îți este până la urechi. După 3 ani de căsnicie, tu și Jin încă nu ați deschis acest subiect, l-ai putea deschide în orice clipă dar nu ai vrea ca Jin să se simtă presat sau obligat. Dacă nu este pregătit atunci vei aștepta. De fiecare dată când părinții voștri aduc discuția asta la masă, Jin schimbă subiectul sau pur și simplu se îneacă cu mâncarea și toată lumea uită. Te doare faptul că nu poți avea copilul tău, cel puțin nu încă. La început micuța durere pe care o simțeai când vedeai mamele cum își învață bebelușii să meargă sau tații cum aleargă cu cei mici pe umerii lor nu te punea pe gânduri atât de tare. Dar ai ajuns să te gândești că poate Jin nu crede că ești cea potrivită pentru a fi mama copiilor săi.

Jin: Yah! Y/N!

Y/N: Hm?

Jin: Te strig de câteva minute. Ești în regulă?

Y/N: A da, mă gândeam la ce am putea face cu micuțul.

Jin: Nu prea avem ce face, este destul de mic. Momentan doarme tot timpul.

Băiețelul fratelui lui Jin are doar 5 luni. Încă mai ții minte momentul în care l-ai ținut pentru prima dată la pieptul tău. Cum mânuța lui mică ți-a strâns degetul de parcă viața sa depindea de el. Nu prea ați apucat să petreceți mult timp împreună datorită orașelor diferite. Îl vedeați rar, prin poze, dar cumnatul și cumnata ta vor pleca pentru 2 zile într-o țară pentru o problemă de afaceri iar voi sunteți singurii în care ar putea avea încredere cei doi. Gândurile tale au fost întrerupte de sonerie.

Jin: Au ajuns!

Y/N: Oh oh vreau eu să deschid!

Jin era puțin confuz de entuziasmul tău dar totuși te-a lăsat să deschizi ușa. Exact când ai vrut să spui ceva ambii părinți și-au pus degetul la gură . Ochii tai au căzut pe micul prințișor care dormea dus în scoica sa. Era atât de adorabil, era îmbrăcat într-o salopetă cu urechiușe de ursuleț. Avea paturica lui albă peste și suzeta albastră cu mici elefănței verzi pe ea lângă el, probabil scăpând-o când l-a cuprins somnul.
Tatăl său a intrat ușor în casă punând bebelușul la loc sigur până când mama sa îți explica ceea ce trebuie să faci pe lângă lista imensă pe care o avea în mână. Cei doi părinți, mai ales mama lui, încercau să aducă alte discuții neavând tragere de inimă să își lase puiul.

Y/N: Nu vă stresați, vom avea grijă de el.

După ce au plecat te-ai întors spre canapea dar micuțul nu era nicăieri decât în brațele lui Jin.

Y/N: yah! ce vrei să faci? ~

Jin: îl duc în camera noastră, canapeaua nu e așa confortabilă.

Imediat cum Jin a urcat scarile ai început să chicotești. Era un sentiment nou. Cam toată ziua ați vorbit în șoaptă până când cel mic a început să plângă. Ai oftat și ai vrut să îi spui lui Jin să verifice dar ți-ai amintit că el este la magazin pentru a cumpăra câte ceva pentru cină.
Ai intrat ușor în cameră, așezându-te pe pat lângă micuț.

Y/N: Bunăă, oh oh, ce s-a întâmplat hmm? Oh oh nu plânge, mătușa ta e aici pumpkin.

Ochii mari și plini de lacrimi al băiețelului se uitau la cea din fața lui. Plânsetele sale se opriră. Nedumerirea din ochii lui te făcură să chicotești asta făcându-l pe el să gângurească și să scoată sunete de bucurie. Picioarele și mânuțele sale se scuturau energic parcă fiind dornic să fie luat în brațe.