Min Yoongi
De fiecare dată când vedeai un copil pielea ți se făcea de găină. Tu și soțul tău ați încetat să vă mai gândiți la asta după 2 avorturi spontane ați renunțat la ideea de a fi părinți. Chiar dacă vă gândeați în fiecare zi la asta, niciunul dintre voi nu aducea acest subiect în discuție. Yoongi vedea cum te distrugi ușor, ușor în fiecare zi. Fața ta e palidă, cearcănele sunt până în pământ iar în fiecare dimineață când îți privește chipul observă urmele de lacrimi uscate. Mereu auzea cum seara te ridicai din pat mergând spre baie tiptil pentru a nu fi auzită iar o dată ce intrii în baie, suspinele tale se pot auzi de la o poștă. Soțul tău stă și ascultă cum plângi și suferi de una singură nevrând puțin ajutor și din partea lui. Ii se rupe inima în mii de bucăți de fiecare dată când te învinovățești și spui că tu ești problema. Tu nici nu știai de ce Yoongi ar mai sta cu una ca tine, care nu poate să îi ofere un copil nici după 3 ani de căsnicie. La primul avort spontan ați fost devastați. Ați trecut printr-o perioadă grea, plângând unul în brațele celuilalt. Yoongi nu părea să fie afectat, nu părea, dar era mai tare decât tine, pentru că o dată cu pierderea copilului său, simțea că ușor ușor te pierde și pe tine. Timpul a trecut iar voi ați reușit, cu greu să vă puneți pe picioare, până în ziua în care ați decis să încercați iar. În momentul în care ai aflat că ești însărcinată nu ai făcut decât să plângi de bucurie dar nu erai sigură dacă era doar bucurie. Îți era teamă, îți era teamă să îi spui soțului tău. Nu voiai ca speranțele lui să fie prea mari. Nu voiai să îl rănești mai tare decât l-ai rănit până acum. Când Yoongi a aflat era mai mult decât bucuros. Inima lui o luase la goană de atâta fericire și a jurat să fie extrem extrem de strict. Nu aveai voie să te ridici din pat, doar dacă ai nevoie la baie, și atunci erai însoțită de el, chiar și în baie. Ușor începeați să gustați din dulceața fericirii. Erați mai apropiați ca niciodată, dimineața îți aducea mâncarea la pat și te ajuta să te speli pe față și pe dinți. Stătea mereu cu tine pentru a te face să zâmbești și să te simți bine. Dar într-o dimineață nenorocită, te-ai trezit cu dureri extrem de mari. Yoongi te-a cărat până la mașină. Se vedea pe fața lui că încerca să își mențină calmul, că încerca să nu vedeze. Dar tu erai atât de egoistă încât ai dat drumul lacrimilor uitându-te fix în ochii lui. Acele imagini se tot repeta în gândurile tale, în visele tale, dar și în ale lui. După ce ați aflat vestea că ați mai pierdut o șansă de a fi părinți simțeai că erai în stare să distrugi spitalul. Simțeai că nu mai aveai aer, țipai în timp ce te înecai în propriile lacrimi. Aceste imagini vor rămâne pentru totdeauna pe sufletul iubitului tău. De multe ori revede aceste secvențe, făcându-l aproape să izbucnească în plâns.
Suga: Iubito, te rog, mănâncă ceva. Măcar puțin, ju...jumătate.
Se chinuia de zile întregii să scoată măcar un cuvânt de la tine. Erai ca o fantomă vie. În capul tău aveai doar cuvintele doctorului
Doc: Îmi pare rău, dar copilul nu a supraviețuit nici de data asta iar șansele pentru o viitoare sarcină sunt foarte mici.
După 3 luni de la incident ai decis că trebuie să fii puternică. Mai ales pentru Yoongi. El era la studio ca de fiecare dată. Îmbrăcându-te în ceva confortabil și ușor elegant, ți-ai pus masca pe fața și ochelarii pe ochi, l-ai luat pe Holly în lesă și ați plecat spre Bighit. Trăgeai aer adânc în piept, admirând persoanele din jur care își vedeau de treaba lor. Înainte de a merge la companie ai oprit până la Starbucks să iei cafeaua preferată a soțul tău. Intrând în companie, angajații se uitau uimiți la tine deoarece nu te-au mai văzut de probabil un an sau doi, nici tu nu mai știi exact. Nici nu cred că știau că voi sunteți încă împreună. Prima oară ai intrat în sala de dans dar iubitul tău nu era acolo. Băieții stăteau pe jos transpirație, probail fiind în pauza lor. Privirea lui Holly căzu pe prietenii stăpânului său, imediat fugind spre ei bucuros, dând din coadă.
Jin: Y/N?
Y/N: Bună băieți.
Tae: Tră... trăiești?.. AU.. yah hyuuung.
Jin: Ai grijă cum vorbești.
Y/N: E în regulă, are dreptate. Îmi pare rău că nu am mai dat un semn de viață de atât de mult timp.
Rm: Nu e nici o problemă Y/N, i-ați cât timp ai nevoie.
Y/N: Ăm...
Jh: E în Genius lab, am luat o pauză puțin mai lungă.
Jk: Da, Suga hyung nu prea mai stă cu noi, mereu se închide în studio.
Jm: După ce am reușit să îi aflu parola, a schimbat-o și nu a mai spus nimănui care e, nici măcar lui Hope hyung.
Tu doar ai dat afirmativ din cap, scuzându-te pentru a merge la el. După ce ai bătut în ușa sa de mai multe ori a răspuns într-un sfârșit.
Suga: Yah Jungkook, ți-am spus că nu îmi e foame!
Y/N: Yo..Yoongi..?
După minute bune de liniște. Ușa a fost deschisă, lăsând la iveală un Yoongi surprins.
Suga: Iu.. iubito? Ce faci aici? Cum?
Y/N: Am decis să mă pun pe picioare, să nu mai sufăr, să nu te mai văd suferind. Suferința, plânsetele și gândurile nu o să îmi aducă înapoi copii, dar te am pe tine. Ne avem unul pe celălalt.
Suga a zâmbit larg și te-a luat într-o îmbrățișare strânsă, având grijă să nu verse cele două cafele pe care le țineai într-o cutie. O lacrima i s-a prelins ușor pe chip dar a reușit să o șteargă fără ca tu să vezi. Era fericit că ai făcut această decizie, era fericit că avea șansa de a o revedea pe Y/N a lui.
Y/N: Mă gândeam...
Acesta a rupt îmbrățișarea o dată ce a simți că, corpul tău se încordează, privindu-te în ochi.
Y/N: Mă gândeam să...să mai încercăm o.... o singură dată...
Suga: Ah Y/N...
Y/N: O... o singură dată iar dacă nici de data asta nu... nu merge, atunci înseamnă că....nu suntem meniți să fim pă... părinți.
Suga: Y/N.. nu știu dacă îți va face bine, eu..
Y/N: Dacă... dacă nu merge nici de data asta... vom adopta.. te rog Yoongi. Asta.. asta e ultima mea speranță... am.. am acest sentiment aici..
I-ai luat mâna și i-ai așezat-o ușor pe pieptul tău, simțind cum îți bate inima.
Y/N: Am un sentiment... simt că de data asta.. de data asta... vom reuși Yo.. Yoongi.. simt că vom reuși să ne ținem copilul în bra... brațe.
Suga: Y/N, nu mai vreau să te văd suferind. Eu... eu nu mai suport să te văd suferind. Nu cred că voi mai putea îndura totul încă o dată prefăcându-mă că nu am nimic, doar pentru a fi alături de tine iar tu să îi respingi ajutorul. Să vrei iar să treci prin toate de una singură.
Y/N: Doar gândește-te Yoongi, știu că nu este ușor ceea ce îți cer. Dar te rog să te gândești puțin. Poate am dreptate, poate acest sentiment, îl poți numi instinct matern, poate nu greșește de data asta. Dumnezeu face totul cu un motiv. Dacă copilașii noștri se nășteau cu probleme și trăiau o viață grea și chinuită? Nu am fi suferit și mai mult? Poate așa a fost să fie dar... nu înseamnă că că trebuie să ne pierdem speranța. Vom încerca orice. Te rog doar să fii alături de mine, așa cum ești mereu.
Suga: Eu... e greu Y/N, e al naibii de greu. Dar... exact cum am promis atunci în fața altarului, de față cu toți, voi face orice ca să îți aduc zâmbetul pe buze, voi fii alături de tine pentru tot restul vieții. Vom trece prin tot și toate... Împreună.
Y/N: Te iubesc Yoongi.
Suga: Și eu te iubesc, Y/N. Te iubesc mai mult decât crezi.
Mi se pare puțin scurtuț, dar după cum știți nu mă prea pricep la chestii din astea cu 👶🏻👶🏻
Scuze dacă găsiți greșeli.
E prea trist? 😬🥺
CITEȘTI
BTS reacționează
FanfictionMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: