BTS reacționează

💙👶🏻💜

Kim Seokjin 

Stăteai pe scaunul inconfortabil pufăind din cauza durerii de spate și a poziției inconfortabile. Te uitai la ceasul de la mână văzând cu minutele se scurg unul câte unul iar soțul tău încă nu și-a făcut apariția.

Y/N: A promis...

X: Doamnă Kim, doamna doctor vă poate primi acum.

Y/N: Îmi puteți da o secundă?

X: Ăm..sigur, dar nu prea mult, sunt o mulțime de pacienți care așteaptă.

O dată ce asistenta a plecat, ți-ai scos telefonul din geantă încercând încă o dată să îl suni sperând că acesta va răspunde, și asta a și făcut, însă nici nu ai apucat să spui ceva că vocea lui te-a întrerupt.

Jin: Am treabă, nu mă mai suna, ajung diseară acasă.

Y/N: Dar..

A închis, pur și simplu a închis fără să te asculte, se pare că chiar a uitat. Poate toate notițele de pe frigider nu au fost suficiente pentru ai atrage atenția.

X: Doamnă Kim?

Fără să mai spui ceva, ai urmărit asistenta în biroul doctoriței care zâmbea larg.

Doc: Oh, mămica mea preferată, cum stau lucrurile Y/N?

Y/N: Bună ziua, destul de bine, stările de greață nu au dispărut și durerile de spate mă omoară.

Doc: Vom vedea ce putem face pentru asta, pentru început , te rog să stai pe cântar pentru a vedea dacă ai luat în greutate față de ultima dată când ai venit la control.

Urmărind instrucțiunile, ai urcat pe cântar văzând că nimic nu s-a schimbat de data trecută.

Doc: Y/N, nu ai pus nici măcar 100 de grame în plus, e destul de serios.

Y/N: Dar nu pot mânca nimic fără să vomit tot ce am mâncat, nici măcar o supă.

Doc: Trebuie să discut cu tine serios despre asta, domnul Kim nu a venit azi?

Y/N: N..nu, nu a putut ajunge din cauza muncii.

Doc: Va trebui să vorbești cu el despre asta, dacă nu, o voi face eu personal. Lăsând la o parte acest subiect haide să vedem ce face bebe, te rog să iei loc, știi ce trebuie să faci.

Te-ai urcat pe scaunul imens, ridicându-ți tricoul doar cât e nevoie pentru ca burtica ta să fie descoperită. Gelul rece a făcut contact cu pielea ta caldă  făcându-te să tresari. Privirea ta s-a dus spre micul ecran unde era arătat copilul tău, minunea voastră.

Doc: Se pare că totul este bine, e puțin micuț pentru vârsta lui dar nu este un motiv de îngrijorare, este bine dezvoltat,puteți vedea mâinile și piciorușele, sistemul nervos începe să funcționeze, genele, sprâncenele, unghiile, părul , oasele încep să fie mai puternice iar mușchii mai bine dezvoltați.Bebelușul tău acum poate să zâmbească,să caște, să facă fețe, chiar să își sugă degetul.

Y/N: E....e minunat, eu..

Nu mai aveai cuvinte. O plantă crește pentru că este udată dar un bebe? dintr-un punct , va deveni cândva un om în toată firea. E o adevărată minune.

Doc: Putem afla și sexul dacă vreți.

Ajunsă acasă, ți-ai așezat geanta pe canapea după ce te-ai așezat și tu, simțind cum fiori reci îți traversează șira spinări până în vârful degetelor de la picioare. Erai atât de obosită, iar faptul că ai mers prin ploaie înapoi spre casă nu te-a ajutat prea mult. Voiai atât de tare să dormi, exact în acel loc, dar trebuia să îți schimbi hainele pentru a nu răci. Când ai mers spre clinică era frumos afară, dar când ai ieșit ploua torențial și nici un taxi nu avea de gând să oprească, așa că a trebuit să "alergi" până la cea mai apropiată cafenea pentru a te adăposti. Ai oftat, ridicându-te pentru a merge să faci un duș ca mai apoi să faci ceva de mâncare pentru Jin. Nu aveai poftă de mâncare, pe tot parcursul sarcinii rar erau momente în care aveai pofte, în rest mâncai exact ca înainte sau chiar mai puțin ceea ce era destul de îngrijorător dar nu aveai ce să faci în privința asta, grețurile deveneau insuportabile.