Kim Taehyung
Y/N: Oh doamne, nu îmi vine să cred că facem asta acum!
Tae: Se dădea la tine!!
Y/N: EXACT!! EL LA MINE, NU EU LA EL! Ce e cu tine?!?
Tae: NU ȚIPA LA MINE! ÎI DĂDEAI NUMĂRUL TĂU, ȚI-A PLĂCUT SĂ SAVUREZI DIN PLIN MOMENTUL!
Y/N: Tae nu e
Tae: LASĂ-MĂ SĂ TERMIN! NU EȘTI DECÂT CA TOATE CELELALTE. CE VREI DE LA MINE BANI? FAIMĂ?! TE-AM CĂRAT PESTE TOT CU MINE, TE-AM FĂCUT SĂ TE SIMȚI IUBITĂ ȘI TU? ușuratico...
Aceste cuvinte au fost ca și cum cineva ți-ar băga un cuțit în inimă și l-ar răsuci. De ce să creadă așa ceva despre tine? Astăzi este aniversarea voastră. Taehyung a vrut să te scoată la un restaurant de lux, iar în timp ce el era la baie, ospătarul a început să îți facă avansuri. Exact când ți-a întins o hârtie cu numărul său, pe care l-ai refuzat de o mie de ori în 5 minute, atunci Taehyung s-a întors și a privit toată scena, dintr-o altă perspectivă. El a văzut când tu îi înapoiai hârtia, refuzând-l, făcându-l pe Taehyung să creadă că tu îi dădeai numărul tău, și nu invers.
O dată ce liniștea s-a așternut asupra voastră, Taehyung dădea timpul înapoi, realizând câte cuvinte grele a aruncat. Se simțea vinovat, nu îndrăznea să te privească în ochi. Dar mândria lui părea mai importantă în acest moment.Y/N: O.. opreștea mașina.
Tae: Y/N..
Y/N: OPREȘTE MAȘINA, KIM TAEHYUNG!!
Faptul că i-ai spus numele complet îl făcuse să realizeze că, chiar a dat-o în bară, rău de tot. Fără să mai spună vreun cuvânt, a oprit mașina, tu coborând din ea.
Tae: Tot ea va regreta.
Și cu asta Taehyung apasă accelerația, lăsându-te pe tine în urmă. Ți-ai șters lacrimile și ai continuat să mergi spre casă ignorând toate privirile ațintite asupra ta.
Y/N: Minunat! Ce seară frumoasă! Mai rămâne doar să....
Și ai fost întreruptă de stropi mici de apă care cădeau din ce în ce mai rapid.
Y/N: OH HAIDEE! ERAM SARCASTICĂ!!!
Spui uitându-te la cer. Ai oftat și ai mers în continuare. Toate cuvintele spuse de Taehyung îți apăreau în minte din nou și din nou, iar și iar, lacrimile fiind și ele prezente. Geanta ta era în mașină așa că nu aveai pe cine să suni pentru a te duce acasă. Picioarele au început să te doară. Îți era atât de frig, buzele îți tremurau în timp ce îți strângeai geaca mai bine la piept. Noroc că machiajul tău era rezistent la apă. Aveai fața palidă și mergeai ca un om mort spre casă în timp ce Taehyung se afla în sufrageria casei voastre plimbându-se de colo colo cu telefonul în mână, așteptând vreo veste de la tine. Erai aproape de trecerea de pietoni când nu ai băgat în seamă culoarea roșie a semaforului. Adică cine ar ieși pe tornada asta?! Ai pus piciorul pe zebră și ai mers cu pași lenți spre partea cealaltă până când două faruri te-au orbit iar tot ce ai mai putut auzi a fost un claxon.
X: Doamnă, nu ați văzut culoa.... NOONA!
Băiatul coboară de tot din mașină, panicat. Te ridică în brațe și te pune în mașină conducând spre spital.
X: Doctore, nu înțeleg, am oprit mașina la timp, nu am atins-o nici 2 centimetri.
Doc: Nu e vina ta, tinere, se pare că a stat în ploaie ceva timp și a leșinat din cauza slăbiciunii. A răcit destul de urât, așa că va trebui să o ținem aici pentru o vreme. Ai vreo relație cu pacienta?
CITEȘTI
BTS reacționează
FanfictionMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: