Jeon Jungkook
Tu și soțul tău nu ați avut niciodată o așa discuție. De ce? Simplu. Este el deja un copil. Te-ai gândit la un mini Jungkook sau mini tu de câteva ori, dar nu ai vrut să îl presezi pe subiectul ăsta. Oricând va fi pregătit.
Azi aveai de gând să îi vizitezi pe băieți la studio și să le aduci ceva de mâncare. Ai sunat la restaurantul lor preferat și ai comandat urmând ca mai apoi să le ridici în drumul tău spre companie. Fredonai ușor în timp ce mâinile tale se jucau pe volan. Era un trafic infernal dar nu te deranja de data asta. Priveai în jurul tău văzând cum primăvara și-a pus bine amprenta peste oraș. Cireșii înfloriți, razele soarelui, ciripitul păsărelelor și oamenii care își vedeau de treaba lor. Totul părea calm ceea ce îți dădea o stare de bine. După ce ai fost la restaurant să iei pungile pline cu mâncare, ți-ai continuat drumul spre BigHit. Imediat cum ai parcat mașina, ai intrat în imensa clădire mergând direct spre recepție.
Y/N: Bună ziua, mrs. Choi, mâncarea băieților e în mașină, puteți trimite pe cineva să o aducă?
Mrs. Choi: Nici o problemă, voi trimite pe cineva să le aducă sus.
Ai făcut o mică plecăciune și ai mers spre lift apăsând butonul care te duce la etajul 4, unde erau sălile de dans.
Când ai vrut să bați la ușa între deschisă a camerei unde se aflau băieții, ai auzit cum aceștia râdeau, dar subiectul nu era prea amuzant.Tae: O haide Jungkook, fiecare dintre noi are deja măcar un copil, Jin și Namjoon hyung deja al doilea și tu? Așa fricos ești?
Toți râdeau de el în timp ce el avea privirea fixată pe podea. Sătul de toate glumele proaste ale prietenilor săi, acesta s-a ridicat brusc, făcându-i pe ceilalți să se uite surprinși la el.
Jk: CE tot vreți de la mine? Muriți voi că nu am eu copil?! Y/N nici nu vrea asta, și sincer, nici nu cred că ar fi în stare să crească un copil, abia dacă știe să aibă grijă de ea, deci nu mai trăncăniți și haideți să continuăm.
Simțeai cum ochii ți s-au umplut de lacrimi. Nu era totuși un motiv să plângi dar toată viața ta ai fost foarte sensibilă, asta era ceea ce urai cel mai mult la tine. Ai dat să pleci dar brățara ta a rămas blocată în clanța ușii ceea ce a făcut ușa să se trântească, atrăgând atenția băieților. Înainte de a fi prinsă, ți-ai dat jos brățara de la mână și ai fugit cât de repede ai putut pentru a nu te vedea nimeni în starea în care erai. Ușa sălii de dans a fost deschisă de Jimin. Privirea lui curioasă analiza holurile goale până când atenția lui a căzut pe mica brățară care se izbea ușor de ușă, creând un zgomot slab. Acesta ia brățara în mâinile sale văzând cele două inițiale. Ochii lui se făcuseră mari în timp ce prietenii lui îl priveau confuzi. Jimin le arată brățara din palma sa uitându-se la Jungkook.
Jm: Y.. Y/N.
Nu a durat mai mult de trei secunde ca Jungkook să realizeze ce tocmai s-a întâmplat.
Jk: La naiba!
Acesta își luase cheile de la mașină și plecase după tine lăsându-i pe băieți cu un om din staff care se chinuia să țină pungile pline cu mâncare.
Jin: LIM.... bajul, eh.. o să trec cu vederea de data asta.
Tae: Asta nu ar fi corect!!!
Ajuns în fața casei, Jungkook lasă un oftat să îi părăsească buzele.
Jk: Aish! De ce a trebuit să spun asta?!!
Înghițind în sec, acesta intră în casă mergând direct spre camera voastră de la etaj, doar pentru a o găsi încuiată. Plânsetele ce se auzeau acum ceva timp s-au oprit o dată cu prezența lui în fața ușii încuiate.
Jk: Îmi pare rău... Nu am vrut să spun nimic din toate astea. Eram enervat de comentariile băieților și pur și simplu.... îmi pare rău. Te rog să, să nu plângi, ok? Îți aduci aminte ce ți-am spus și prima dată când ne-am întâlnit? Atunci când am văzut o fată frumoasă plângând cu fața în palme. Îmi amintesc acea zi de parcă ar fi fost ieri. Dar totuși, îți mai amintești ce ți-am spus atunci? Nimeni și nimic nu îți merită lacrimile.
Atunci ai ridicat capul de pe pernă uitându-te la ușă.
Y/N: Ai spus că devin urâtă!
Jungkook a râs melancolic auzind comentariul făcut de tine.
Jk: Hmm, atunci îți spun acum. Nimeni și nimic nu îți merită lacrimile, nici măcar idiotul de mine. Știu că acele cuvinte te-au rănit, dar chiar nu am vrut... știi, chiar mă gândisem la un copil. Mă gândesc la asta de ceva timp doar că nu am vrut să îți spun, mă gândeam că nu ești pregătită. Toate acele cuvinte pe care le-am spus mai devreme... erau despre mine. Chiar nu cred că voi fi un tată bun, îmi e frică să nu îmi dezamăgesc până și propriul copil, în schimb, sunt sigur că tu ai fi o mamă minunată. Nu sunt în stare nici să am grijă de mine, norocul meu este că te am lângă mine, aș fi un nimic..
În tot acest timp tu i-ai ascultat în liniște vorbele. Lacrimi încă curgând ușor pe chipul tău. Te-ai ridicat de pe pat și te-ai dus imediat să deschizi ușa, luându-l pe Jungkook în brațele tale mici. Acesta a zâmbit, ștergând singura lacrimă care și-a făcut apariția. Te-a ridicat în brațele sale, picioarele tale fiind încolăcite în jurul abdomenului său. Capul tău era pe umărul lui iar mâna lui îți mângâia ușor capul plasând mici pupici pe fruntea ta.
Ați stat așa pentru un moment. Bucurându-vă unul de celălalt pentru o clipă.
Y/N: Chiar ai vorbit serios? Adică și eu mă gândisem la un copil de mult dar...
Jk: Dar...
Y/N: Crezi că voi fi o mamă bună?
Jk: Normal iubito, vei fi cea mai bună mamă dintre toate mamele, te asigur.
Y/N: Jungkook, mai ții minte ce ți-am spus când ai greșit un pas pe scenă și ai început să plângi?
Jk: 'Adună-te, nu ai făcut nimic greșit!'
Y/N: Yah! Nu mă mai imita. Nu e tot ce am zis.
Jk: Hmm, oh îmi amintesc că mi-ai ținut o morală atunci
Y/N: Și nu prea ai băgat la cap, așa că va trebui să repet. ' Adună-...
Jk: Nunu, am înțeles iubito, nu trebuie să mai repeți.
Y/N: De ce? Vei plânge iar din cauza cuvintelor mele dulci?
Jk: Y.. Yah, nu... nu de asta plângeam.
Y/N: Mhmmm...
Jk: Lasă asta acum, cum rămâne cu bebele nostru?
Y/N: Bebe?
Jk: Da, ai spus că ești de acord.
Y/N: Nu am spus asta..
Jk: Mie așa mi-a sunat, acum vino aici.
Y/N: Y.. yah, Jungkook!
Bunăăă! Sper că v-a plăcut capitolul, îmi cer scuze pentru greșeli. 💜
CITEȘTI
BTS reacționează
FanfictionMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: