Park Jimin
Stăteai în pat cu pătura până la gât uitându-te la soțul tău care fugea de colo colo neștiind ce să apuce la mână încercând să se pregătească pentru un interviu apărut pe ultima sută de metri. Tu erai răcită de câteva zile și totul parcă devenise din ce în ce mai rău.
Jm: Iubito, îmi pare atât de rău că trebuie să te las singură acum, am încercat să vorbesc cu menegerul dar...
Y/N: E ok, voi fi bine. Lasă-mă să îți pun cravata.
Acesta s-a apropiat de tine și s-a lăsat în jos pentru ca tu să poți ajunge. Mâinile tale se simțeau atât de grele dar până la urmă e bărbatul tău și trebuie să ai grijă de el nu? Imediat ce ai terminat, acesta s-a aplecat plasându-ți un sărut pe frunte apoi pe buze nepăsându-i că putea să răcească.
Jm: Trebuie să plec ok? Dacă se întâmplă ceva vreau să mă suni fără ezitare ok? Voi pleca în secunda doi.
Ai zâmbit uitându-te cum își terminase de încheiat mânecile cămășii încă alergând spre ieșire cu ceasul pe care îl prinsese din grabă de pe noptieră. Nu după mult timp ai auzit ușa de la intrare izbindu-se și strigătele băieților spre întârziat. Ai oftat închizându-ți ochii și lăsându-ți capul să cadă pe perna moale. Interviul la care urma Jimin să participe era în Daegu, asta ar însemna 237 km distanță, aproape 4 ore jumătate iar ceasul era 10:45, deci s-ar întoarce diseară. După două ore în care practic ai dormit, te-ai trezit alergând spre baie pentru că îți venea să vomiți. Capul ți se învârtea iar corpul tău se simțea amorțit de zici că ai fost călcată de tir. Îți era frig și cald în același timp, era de parcă sângele începuse să clocotească în tine, era extrem de cald. Fața ta era roșie ca racul fiind clar că ai febră. Ai luat termometrul punându-l sub limbă așteptând bipăitul ălă enervant. Nu după mult timp termometrul a făcut un sunet trezindu-te brusc din micul pui de somn de câteva milisecunde.
39.2, ai oftat și te-ai ridicat ușor încercând să eviți starea de greață și faptul că simțeai cum corpul tău e pe cale să ia foc mergând ușor spre dulapul în care aveți cutiile cu medicamente încercând să le cauți pe cele pentru febră. În mâna ta a ajuns o folie goală de pastile.... pentru febră. Abia acum ți-ai adus aminte că, ultima pastilă a ajuns la Jimin după ce a avut un concert într-o zi ploioasă, făcându-l să răcească destul de tare. Ai lăsat un sunet de frustrare mergând spre pat pentru a-i da mesaj prietenei tale pentru a o ruga să îți cumpere o cutie. În nici un caz nu i-ai fi dat mesaj soțului tău. Știai prea bine de latura sa extrem de grijulie, mereu exagera când era vorba de o răceală neplecând de lângă tine de parcă îți dădeai suflarea chiar atunci. E genul căruia îi pasă foarte, foarte mult de cei din jurul său, iar pentru el persoanele dragi vin înaintea sa. După ce i-ai trimis mesajul prietenei tale ai decis să mergi în bucătărie pentru a-ți face un ceai sau ceva cu, care te-ai putea distrage de la senzația oribilă, cum ar fi... mâncare. Ai reușit să cobori scările chiar dacă ai ajuns și la gândul de a te rostogoli pur și simplu până jos și te-ai dus spre bucătărie. În momentul în care ai ajuns ai simțit o durere insuportabilă de spate. Te-ai sprijinit cu o mână de blatul de bucătărie iar pe cealaltă o țineai pe spate masând acel loc. Ușor, respirația ta a devenit sacadată. Te uitai în jur pierdută. Auzeai totul în capul tău, era un sentiment extrem de neplăcut. Îți auzeai bătăile inimii în cap, luându-te fiori reci. Voiai ca totul să se oprească. Voiai ca sunetele să se oprească. Telefonul tău se auzea de pe măsuța de cafea, soneria suna fără încetare, pulsul totul era în capul tău. Mâinile tale s-au dus inconștiente la tâmple masându-le slab. Pleoapele tale erau parcă prea grele. Ți-ai închis ochii lăsând amețeala să te cuprindă, corpul tău legănându-se de câteva ori,picioarele și mâinile tale încă luptându-se pentru echilibrul tău. Nici după 5 secunde ai căzut la pământ, corpul tău izbindu-se de podeaua rece cu un sunet puternic.
În același timp, prietena ta era la ușă cu o pungă de la farmacie aproape plină cu medicamente luate după ce simptome i-ai spus că ai. Aceasta a bătut și a sunat la ușă până i- au amorțit brațele. Credea că dormi așa că te-a sunat o dată, de două ori, de trei ori, a șasea oară simțea că ceva nu e în regulă așa că l-a sunat pe Jimin care a răspuns aproape imediat.
CITEȘTI
BTS reacționează
FanficMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: