BTS reacționează

~💤~

Jung Hoseok

- NU AȘA SE FACE!! NU EȘTI BUNĂ DE NIMIC! ÎNCĂ O DATĂ, ȘI NU PLECI DE AICI PÂNĂ NU REUȘEȘTI SĂ O FACI CUM TREBUIE!

Asta era tot ce auzeai de la antrenorul tău. De curând ai debutat cu încă 3 fete iar dintre toate tu nu puteai face un pas corect iar asta strica toată coregrafia. Zilele astea nu prea mâncai iar toată ziua erai în sala de dans repetând până la epuizare. Iubitul tău nici nu observase schimbarea ta bruscă datorită faptului că programul lui era mult mai aglomerat acum că se pregătesc foarte mult pentru următorul comeback. Venea acasă foarte târziu și era atât de extenuat de adormea pe canapeaua din sufragerie cu tot cu geaca pe el, ba chiar l-ai găsit dormind pe jos, în fața ușii dormind cu picioarele întinse pe micul covoraș din fața ușii. Astăzi era încă o zi stresantă. De data asta antrenorul tău s-a enervat atât de tare încât nu ți-a dat voie să iei micul dejun și te-a chemat mai repede doar pentru a putea repeta coregrafia iar și iar.

- Fetelor, haideți la masă, faceți o pauză.

Ai sărit de bucurie în mintea ta. Ti-ai luat sticla de apă pe care ai baut-o dintr-o simplă înghițitură și ai dat să ieși pe ușa împreună cu, colegele tale. Nu erați prietene, momentan relația dinte voi era strict profesională. Începeați să vă apropiați una de celălaltă dar nu le fel de mult încât să vă luați apărarea unei alteia, pe cine păcălim?! nimeni nu îndrăznea să deschidă gura, mai ales la antrenor...Te-ai îndreptat leneșă spre ieșire când o mână te-a împins brutal înapoi.

-Tu stai aici, nu vei mânca nimic până nu faci coregrafia cum trebuie, dacă până mă întorc nu faci totul cum trebuie voi face astfel încât să fii dată afară imediat!

Ai oftat învinsă și te-ai întors la repetat. Ai repetat și repetat până când ai reușit... Stai! AI REUȘIT!!!!
Te-ai dus și l-ai chemat pe antrenor imediat ce ai mai repetat de două ori pentru a fii 100% sigură că îți va ieși și de data asta. Ai dansat în fața lui iar imediat cum muzica s-a oprit ai căzut la pământ încercând să îți calmezi respirația.

Y/N: Am.. am r...reușit!

Spui cu un zâmbet obosit. Simți cum totul se învârte în jurul tău dar tu te ridici încercând să iei sticla de apa, sfârșind pe podeaua rece a sălii, inconștientă. Toți au început să se panicheze văzându-ți fața palidă și buzele vineți. Puteai auzi sunetul înfundat al sirenelor, ai simțit cum corpul tău slăbit este ridicat de la sol cu grijă dar totuși rapiditate și așezat pe un pat tare, probail targa. Le puteai auzi pe colegele tale strigându-te și cadrele medicale spunându-le să facă loc dar nu îți puteai deschide ochii. Corpul tău era amorțit iar fiecare parte din el durea extrem de tare, nu puteai mișca nici un deget. De când ai intrat în ambulanță ai lăsat somnul să te fure ne mai știind nimic.

După ceva timp te-ai trezit datorită unui bipăit enervant. Ai deschis ușor ochii obijnuindu-te cu lumina orbitoare datorită albului imaculat în care era cufundat ă camera. Te-ai uitat prin jur confuză, știai că ești într-o cameră de spital datorită branulei din mâna ta... Stai!! BRANULĂ!?! A... ac!?!

Ai evitat să te mai uiți la branulă pentru a nu leșina iar și ai decis să dai atenție caldurii pe care o simțeai la mâna stângă. Era iubitul tău care dormea profund cu, capul pe pat și cu mâna ta în a sa. Ai zâmbit slab și i-ai dat la o parte firele rebele de pe fața sa făcându-l să tresară în somn

Y/N: Scuze nu am vrut să....

Jh: Y/N? Ești bine? De ce îmi faci asta? Ce e în neregulă cu tine? Vrei să mor de infarct?!

Puteai vedea privirea lui plină de întrebări, furie, bucurie, îngrijorare și multe alte sentimente.

Y/N: Îmi.. îmi pare rău..

Jh: Omo, nu face fața asta la mine iubito, sunt supărat pe tine!

Y/N: Dar...

Jh: Nici un dar, de ce nu ai avut grijă de tine? De ce trebuia să se ajungă la asta, să te văd în s.. starea as... asta?!

Y/N: H.. Hos.. Hoseokie, nu plânge, te rog!

Jh: De ce ți-ai făcut asta? Nu vrei știi cum m-am simțit când am primit un telefon de la menegerul tău spunându-mi că iubirea vieții mele a leșinat și acum zace pe un pat de spital! Inima mea s-a rupt în mii de bucățele Y/N-ah!

Y/N: Eu...

-Nu e vina ei...

Amândoi v-ați întors spre ușă văzându-le pe cele trei colege ale tale.

- Antrenorul nostru e de vină.

- Da, Y/N nu putea să facă un pas bine și nu a lăsat-o să plece până nu îi ieșea totul perfect, nu a lăsat-o să mănânce nici ieri, nici alaltăieri.

- A chemat-o foarte devreme și a lăsat-o să plece după miezul nopții.

Jh: E adevărat?

Tu ai dat ușor afirmativ din cap făcându-l pe iubitul tău să închidă ochii și să ofteze.

Jh: De ce nu mi-ai spus?

Y/N: Nu.. nu am putut...

Jh: De ce, nu ai încredere în mine?

Y/N: Normal că am încredere în tine, doar că... doar că... A spus că se va asigura că voi fi dată afară..

Jh: Off, iubito, trebuia să îmi spui de la bun început.

Y/N: Dar, nu erai acasă... și...

Jh: Îmi pare rău iubito, știu că te-am neglijat în ultimul timp dar veste bună este că am înregistrat totul, totul este pregătit așteptam doar confirmarea menegerului și va fi lansat!

Y/N: Mă bucur pentru voi băieți, ați muncit din greu..

Y/N: Putem să plecăm? Vreau acasă, vreau să dorm în brațele tale.

Jh: Imediat iubire, mai întâi am ceva de rezolvat.

Y/N: Ce anume?

Jh: Am de omorât un antrenor!