Park Jimin
Era ora 3 dimineața. Nu ai închis un ochi, ci ai stat plângând într-un colț al camerei. Stăteai lipită de podeaua rece uitându-te în gol. La ora 7 aveai avionul spre America, te puteai duce înapoi în orașul natal, în Coreea dar aveai prea multe amintiri. Ați vizitat cam toată Coreea așa că cunoscând limba la perfecție ți-ai luat inima în dinți și ai cumpărat un bilet la clasa I, nu că erai mofturoasă sau ceva, dar știai că aveai să fii lăsată în pace, în liniște. Te gândeai acum la iubitul tău. Nu puteai să nu fii îngrijorată pentru el, oricât de tare te-a rănit, îl iubești. Iubitul tău tocmai ajunsese acasă după o beție gravă. Toate amintirile din seara precedentă îi invadează capul și singura lui întrebare era "Ce am făcut?!!!" a întrat pe poartă cu frică și dezamăgire. Da, era dezamăgit, de propria persoană. Poza voastră care zăcea bucățele pe asfaltul rece l-a făcut să înghită în sec, buzele îi tremurau ușor, și nu cred că datorită frigului de afară. Intră în casă și rămâne șocat când vede cum arată împrejurimile. Totul era distrus. Masa era răsturnată cu tot cu mâncare. Pernele de pe canapea erau aruncate până în bucătărie. Cel mai tare l-a durut când a văzut acel bilețel de la tine "Aniversare fericită!", se simțea ca un gunoi. A greșit atât de tare. Nu putea scoate nici un cuvânt. Ceva îi atrage atenția. Acum tremura mai tare ca niciodată, petele de sânge uscat de pe gresia albă îi dădeau fiori. A început să te strige prin casă, a urcat în cea mai mare viteză la etaj și când s- a trezit cu, casa goală a început să plângă în hohote, te-a sunat de mai bine de 70 de ori și ti-a trimis peste 100 de mesaje dar telefonul tău era închis. Între timp tu erai îmbrăcată toată în negru. Erai mascată de sus până jos pentru a nu te recunoaște fanii care chiar apreciau relația voastră, erau de acord, totul a fost privit cu ochi buni, de toți. Băieții îți erau ca o familie. Păcat că ce e frumos se termină repede.... Ți-ai luat valiza și ai urcat într-un taxi. Ajunsă la aeroport totul ți se părea bine până acum, aveai o mască neagră pe fața și ochelari negrii pe ochi. Singurul indiciu pe care îl puteau avea fanii era faptul că parul tău lung de o culoare gri te dădea de gol. Cel puțin așa credeai căci ai fost fotografiată pe ascuns. Cu lacrimi în ochi ți-ai primit actele și ai fost condusă spre coridorul lung ce avea să te ducă la locul tău până la decolare. Iubitul tău acum bătea disperat la ușa prietenei tale și o implora să îi spună unde ești
Jimin: Te rog Y/F/N, te implor spune-mi unde e!! Era... era rănită?!
Y/F/N: Era Jimin, și fizic și psihic. Cum ai putut să faci asta??
Jimin: Ascultă Y/F/N! Te rog spune-mi unde este
Y/F/N: A plecat Jimin, nu se mai întoarce.
Aceste cuvinte i-au tăiat răsuflarea și primul lucru pe care l-a făcut a fost să urce în mașină și să conducă ca nebunul spre aeroport. Dar ajunsese prea târziu. Avionul tocmai decolase în fața lui. Chiar dacă nu era sigur că te aflai în acel avion inima lui era ruptă în mii de bucăți. Nu îl interesa că putea fi fotografiat sau ceva de genul. Avea nevoie de tine, de nimeni altcineva. A fost întrerupt de soneria telefonului său, în speranța că ești tu a răspuns fără să se uite
Jimin: Y/N!
Jk: Îmi pare rău să te dezamăgesc hyung, dar tocmai de asta te-am sunat! Internetul e plin de poze cu noona plângând în aeroport. Ce s-a întâmplat?
Jimin: Ești sigur că era ea?
Jk: Da hyung, părul ei gri și brățara aia de la încheietură pe care i-au dăruită eu și ceilalți de ziua ei, sunt sigur. Ce s-a întâmplat hyung? Unde a plecat noona?
Jimin: Nu pot vorbi acum Jungkook.
A închis apelul și a deschis internetul, iar prietenul vostru avea dreptate, chiar erai tu. Mâinile îi tremurau în timp ce intra pe pagina de unde îți puteai achiziționa bilete. Norocul lui era că mereu își ține actele în mașină în caz de urgente, iar asta era clar o urgență. Cel mai apropiat zbor era în jumătate de oră așa că s-a prezentat cu biletul și actele fiind condus spre avion. Știa că a greșit. Între timp avionul tău tocmai aterizase, iar tu încă plângeai. Ai târâit afurisita aia de valiză până la hotelul din centru unde aveai să îți petreci practic viața. Nici nu observasei faptul că erai fotografiată la fiecare pas. Iubitul tău dădea scroll pe paginile cu știrile de ultima oră în speranța că va afla ceva despre micuța lui care era rănită. Degetul mare i s-a oprit brusc la vedera știrii.
CITEȘTI
BTS reacționează
FanfictionMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: