Park Jimin
Y/N: Jimin, te rog.
Jm: Ți-am spus că sunt foarte ocupat, ce vrei de la mine?
Y/N: Dar trebuie să mergem la..
Jm: Nu îmi pasă, poți merge singură oricum nu pare a fi ceva important, lasă-mă să îmi termin treaba în liniște.
Y/N: Fie, dacă e așa de neimportant încât nici nu mă lași să îți explic despre ce este vorba nici nu voi mai încerca să îți vorbesc, nu ai decât să afli singur și să nu îți pară rău după Park.
Ai trântit ușa biroului lăsându-l singur și plecând nervoasă să te pregătești pentru controlul de astăzi în care vei afla sexul copiilor. Soțul tău avea o săptămână liberă dar în loc să și-o petreacă împreună cu jumătatea sa, stă închis în biroul lui de acasă lucrând la o piesă uitând complet de tine. Nu erai supărată pe el ci dezamăgită că nu a vrut sa te asculte când încercai să vorbești calm cu el, nu puteai termina nici măcar o propoziție fără ca el să își dea ochii peste cap și să vorbească peste tine. Comportamentul ăsta nu îi stă în fire. Oftând i-ai scris un mesaj și l-ai lipit pe frigider știind că se va îngrijora dacă nu te găsește acasă când va ieși din "bârlog" după apă sau nelipsita cafea.
Au trecut în jur de 30 de minute iar Jimin nu se putea concentra. Mintea lui era la cuvintele tale și la ochii tăi înlăcrimați deși prea puternici pentru a vărsa o lacrimă. S-a ridicat de pe scaunul inconfortabil câteva oase pocnindu-i. Mușchii îl dureau iar ochii îl înțepau din cauza luminozității laptopului.
Jm: Y/N?
Confuz de liniștea profundă, acesta a început să te caute în dormitorul vostru, la baie, peste tot dar nu erai de găsit. Cu sprâncenele încruntate încă gândindu-se unde ai putea fi soțul tău a deschis frigiderul luând cafeaua rece perfectă pentru o zi călduroasă dar când a închis ușa, o foaie de culoare verde a căzut lin pe podeaua rece direct la picioarele sale.
Plec la control în caz că mă căutai, programarea începe la 15:45
~Y/N
După ce a citit foaia de mai bine de 4 ori, a alergat în cameră pentru a se îmbrăca la viteză maximă și a pornit direct spre cabinet. Nu a pierdut niciodată un control cât de mic și și-a promis singur că va lua parte la toate până la naștere, primul vaccin, absolut toate. Tu între timp stăteai pe scaun în sala de așteptare jucându-te cu verigheta de pe deget din pur obicei sperând că Jimin va apărea în orice clipă.
X: Doamnă Park, doamna doctor vă poate primi.
Te-ai ridicat cu greu de jos dar nu știai dacă e din cauza durerii de spate sau că încercai să tragi de timp încă puțin.
Doc: Bună ziua doamnă Park, soțul dumneavoastră nu intră?
Y/N: Ăm, nu..nu a putut veni astăzi.
Doc: Înțeleg, sunteți gata să aflați sexul copilașilor?
Y/N: Da.... nu
Stăteai pe scaunul imens răspunzând întrebările doctoriței în timp ce ea pregătea aparatele. Toate gândurile au dispărut o dată cu apariția micilor minuni pe ecranul calculatorului.
Doc: Ar fi o problemă dar..
Femeia nici nu a apucat să își termine propoziția că pe ușa a intrat un Jimin cu ochii roșii respirând greu.
CITEȘTI
BTS reacționează
FanfictionMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: