Little Lizzy

Capitolul 5

După o zi plină, a venit timpul de culcare. În timpul nopții Lizzy începe să geme în somn. Nu prea era un vis frumos.
"Băiatul 1:Hei fată! De ce porți ochelari? Ești cumva oarbă? 🤣
Grup:🤣
Lizzy:De ce mi se întâmplă asta? De ce numai mie mi se întâmplă asta?
Deodată simte că o părăsește cineva. Era Margareta.
Lizzy:Margareta! Margareta! Ce faci? Nu mă lăsa singură! Margareta! Nu mă lăsa!"
Lizzy:Ha!
Și se trezi speriată și cu lacrimi în ochi. Evident că Humphrey o auzi și s-a dus la ea cu o ceașcă de ceai în mână.
Humphrey:Bună! Ești bine?
Lizzy:Nu Humphrey...spunea plângând în timp ce își ștergea lacrimile cu mânecile de la cămașa de noapte albăstruie.
Humphrey:Oh, ai avut un coșmar, nu-i așa?
Lizzy:Da 😢
Humphrey:Îmi pare atât de rău să aud asta! E în regulă, sunt aici! Ești perfect în siguranță!
Se așeză lângă ea și îi dă ceașca de ceai.
Humphrey:Acum... bea un ceai calmant... acolo, te vei simți mai bine!
Lizzy:Mulțumesc.
Și începe să bea din ceai.
Humphrey:Și, pentru a ține coșmarurile departe...
Îl pune lângă ea un ursuleț mare și galben ca mierea care poartă un tricou roșu. Acela e Winnie the Pooh.
Humphrey:Un Winnie The Pooh care să te păzească și să te țină în siguranță!
Lizzy:Mulțumesc Humphrey.
O ajută să se pună bine în pat și acesta îi spune:
Humphrey:Iată-te! Și cum îl ai acum pe Pooh-ursul în compania ta...
Luă o carte în bibliotecă și o deschide.
Humphrey:Nu mă pot gândi la o poveste mai bună de spus... decât una din „The Hundred Acre Wood"! Bine, ești gata?
Lizzy:Da.
Humphrey:Bun! A fost odată, cu mult timp în urmă, cam vinerea trecută, Winnie-the-Pooh trăia singur într-o pădure, sub numele de Sanders. Într-o zi, când se plimba, a ajuns într-un loc deschis în mijlocul pădurii. Și în mijlocul acestui loc se află stejarul mare. Și din vârful copacului se auzi un bâzâit puternic.
Povestea lui Humphrey o adormi foarte repede pe micuța Lizzy. Era în singuranță și fericită.
A doua zi din nou la școală. Era oră prânzului și fiecare copii care învăța la această școală primea mâncare gratuit. Lizzy a stat cu Margareta și i-a povestit coșmarul de aseară.
Margareta:Eu? Să te părăsesc? Pentru ăstia? Niciodată draga mea!
Lizzy:Ai putea să-mi spui cum îi cheamă? M-a întrebat Humphrey și n-am știut cum să-i răspuns.
Margareta:Ei bine..... Ei sunt Eldon, Louise, Mallie, Lilly și Adelle. De ei să fugi nouă mii de ani!
Mallie:Oh! I-a uite cine a venit! Bună puiule!
Atunci Lizzy văzu că vine la ele un băiat frumos, înalt, cu părul blond și ochii căprui închis.
Margareta:El e Donnie.
Lizzy:Îl cunoști?
Margareta:Mi-e vecin de stradă. Donnie! Ai venit la timp ca să ți-o prezint. Ea e Lizzy de care ți-am povestit. Lizzy. El e Donnie. Vecinul și tovarăsul meu cel mai bun.
Donnie:Mă bucur să te cunosc Lizzy.
Și îi sărută mâna ca un adevărat gentleman.
Lizzy:Și mie.
Margareta:Stați aici până mă duc să-i aduc și lui ăsta mâncare.
Și îi lăsă singuri la masă. Donnie era fascinat de frunusețea și de timiditate lui Lizzy.
Donnie:Margareta mi-a povestit multe despre mine. Și mie mi s-a făcut milă de drama pe care o trăiești.
Lizzy:Deci nu te deranjează dacă prietena vecinei tale are anxietate și poartă ochelari pentru că nu vede la apropriere.
Donnie:Eu cred că tu ești fata de care îmi place cel mai mult.
Atunci Lizzy îi zâmbi dar îi pieri zâmbetul când îi auzi pe Mallie din grup.
Mallie:Donnie scumpule. De ce nu stai cu noi?
Lilly:O să-ți transmită boala ei. 🤣
Grup:😂
Donnie se uită ciudat la ei dar o văzu pe Lizzy foarte tristă.
Donnie:Să nu crezi tot ce spui ei. Sunt alături de tine. La fel și Margareta.
Și îi dă un pupic scurt pe nas. Pentru Lizzy era dragoste la prima vedere. La fel și pentru Donnie.