Little Lizzy

Capitolul 69

Demisia lui Donnie este acceptată de către scoală. De asemenea el împreună cu Lizzy trimite o telegramă părinților lui pentru a-i invita la nuntă. 

Au trecut câteva zile de atunci. Lizzy și-a continuat studiile. Era pasionată de știrile și informațiile din ziare astfel că se decide că după finalizarea studiilor să se facă redactor. Într-o zi veni la ei în clasă o doamnă nici prea tânără, nici prea bătrână cu părul lung, brunet și cârlionțat și îmbrăcată sub standardele zilelor acestea. 
Doamna:Bună dimineața tuturor! 
Copii:Bună dimineața! 
Și din geantă căzu globul pământesc care ajunge în picioarele lui Louise. Acesta o ridică și îl pune înapoi în geanta doamnei.
Louise:Poftim, domnisoară.
Doamna:Mă numesc Domnișoara Hannah. Sunt noua voastră profesoară.
Lizzy:Ați zis cumva, Hannah? Dumneavoastră sunteți Hannah?
Când Hannah se uită spre Lizzy, imediat o recunoscu. 
Hannah:Lizzy? Tu ești Lizzy? Ce mare ai crescut!
Și o îmbrățisă.
Hannah:A trecut mult timp de când am plecat din Ridely. Humphrey ce face? S-a căsătorit cumva?
Lizzy:Nu Hannah. Nu s-a căsătorit. Este bine. Slavă Domnului. 
Hannah:Avem atâtea lucruri să ne spunem. Dar nu acum. După oră. Da?
Lizzy:Desigur.
Și se așeză în bancă.
Margareta:O cunoști?
Lizzy:A fost vecina mea. Ea l-a învățat pe Humphrey cum să aibă grijă de mine. Humphrey a vrut să se căsătorească cu ea însă a plecat. Și trebuie să aflu de ce.
Și așa cum a promis, după oră, Hannah a luat-o pe Lizzy în cabinetul ei.
Lizzy:Hannah. Aș vrea să știu de ce ai plecat din Ridely dacă Humphrey te-a cerut în căsătorie? 
Când auzi întrebarea de la Lizzy s-a panicat. S-a întors către ea și i-a spus. 
Hannah:Oh! Lizzy. Nu știu cum să-ți spun. Pentru că erai un bebeluș când s-a întâmplat asta. Voiam să mă fac jurnalistă. Primisem o ofertă de muncă la Londra. Mi-a fost frică să-i spun asta lui Humphrey. Așa că am fost pusă să iau o singură decizie. Și am ales să plec la Londra. Cred că i-am înfrânt rău inima lui Humphrey. 
Lizzy:S-a obișnuit cu ideea plecării tale. A învățat să se iubească pe sine și să nu renunțe. El m-a crescut, el m-a învățat cum să trăiesc prin viață. Cu bune și cu rele.
Hannah:Mi-aș dori foarte mult să-l văd. Crezi că ar dori să mă vadă?
Lizzy:Nu știu. Dar putem încerca.
Atunci lui Lizzy îi veni o idee. Seara târziu, fără să se bage la culcare, Lizzy îmbrăcată într-o pijama tricotată, o așteptă să vină Hannah la ea acasă. Când sosi, se duce încet jos și îi deschide ușa. Avea o haină roșie cu dantele extrem de frumoasă.
Lizzy:Ce bine că ai venit. Te-am așteptat.
Hannah:Ți-am promis că vin. Unde e?
Lizzy:E la bucătărie. Spală vasele.
Și se duc încet spre bucătărie. Donnie, neînțelegând ce se întâmplă, coborî jos. Când o văzu pe Lizzy alături de Hannah, întrebă:
Donnie:Lizzy ce....
Lizzy:Shh! Vorbește mai încet.
Donnie:Ce se întâmplă? Cine-i doamna?
Lizzy:O să vezi acum. 
Hunmphrey era la bucătărie și spăla vasele până când aude niște pași.
Humnphrey:Lizzy, nu te-ai băgat la somn?
Hannah:Aici nu e Lizzy, Humphrey.
Când îi auzi vocea lui Hannah, tresări și scăpă vasele din mână.
Hannah:Deci? Ți-a fost dor de mine, Humphrey?
Crezând că visează, se întoarce și o vede în fața lui pe Hannah.
Humphrey:Hannah? Când ai venit? Cum? 
Hannah:La toate întrebările pe care le ai, ți le voi spune la momentul potrivit. Mai e valabilă cererea în căsătorie?
Humphrey:😁
Și o îmbrățișă. Lizzy și Humphrey erau lângă ușă văzând tot ce s-a întâmplat.
Donnie:Acum înțeleg totul. Doamne.
Lizzy:După mult timp separați, merită să fie fericit acum împreună.
Donnie:Așa e. spunea ținând-o în brațe.