După toate acele zile negre, Lizzy se întoarce înapoi la școală. După ore Lizzy ieși din școală cu Margareta.
Lizzy:A fost o perioadă grea din viața mea. Am simțit că mor. Efectiv. Anxietatea asta.... Mă deprimă. Iartă-mă dacă am plecat atunci. Cred că l-am supărat și pe Donnie.
Margareta:Nu. Nu l-ai supărat. A înțeles care este situația. Acum că știe și grupul vesel, mi-e frică că o să-și bată joc de tine pe chestia asta. Dar nu te las! Jur că nu te las!
Lizzy îi zâmbi și pe urmă continuară drumul spre casă.
Margareta:Am vorbit și cu părinții mei de chestia asta. Chiar vrem să vă ajutăm.
Lizzy:Cu ce?
Margareta:Cu orice! Doar să ne spuneți.
La jumătatea drumului îl găsește pe Humphrey într-un câmp cu flori. El o văzu pe micuță și o salută. Același lucru face și cu Margareta.
Lizzy:Se pare că e aici. Ne vedem mâine. Pa!
Margareta:Pa Lizzy!
După plecarea Margaretei, Lizzy se duce la Humphrey.
Lizzy:Bună Humphrey.
Humphrey:Salut draga mea Lizzy! Ce minunat să mă ciocnesc de tine în plimbarea mea. Doar admiram florile sălbatice. Clopotele albaștri au ieșit. Este cea mai frumoasă floare. Uită-te la asta ascunsă după ureche.
I-o pune după urechea ei dar zâmbetul lui Lizzy dispăru repede.
Humphrey:Eu zic, ce sa întâmplat?
Lizzy:Ah! Ști și tu Humphrey....
Humphrey:Nu ai avut o zi foarte frumoasă, nu-i așa? Înțeleg. Ei bine, știi, Bluebells nu sunt singurele flori și abundente în această perioadă a anului. Au ieșit și margaretele. De ce nu vii cu mine și îți voi arăta cum să faci o coroană de Daisy. Așa că te pot trata ca pe monarhul care ești.
Lizzy:Serios? Da. Vreau să vin!
Humphrey:Da?
Lizzy:Da!
Humphrey:Foarte bine, vino cu mine.
O ia de mână și pornesc la drum.
Lizzy:Unde Humphrey?
Humphrey:Pe aici.
Și se duc pe o pajiște cu margarete și un lac mare de un albastru ca lacrima.
Humphrey:Iată-ne, un bun petic de margarete.
Lizzy:Sunt foarte frumoase!
Humphrey:Eu zic doar uita-te la toate.
Lizzy:Păcat că nu e și Margareta aici.
Se aseză jos și încep să caute margarete.
Humphrey:Ah, e frumos să te așezi în mijlocul naturii.
Lizzy:Da.... E minunat! Mulțumesc Humphrey!
Lângă el, găsi o margaretă pe care o culege.
Humphrey:Oh, da, sunt o mulțime de margarete. Uite una!
Lizzy:Ce mică e!
Humphrey:Permite-mi să-ți fac o coroană de Daisy.
Lizzy:Cum dacă sunt așa de mici?
Humphrey:Vei vedea acum. În primul rând, permite-mi să-mi scot mănușile ca să îmi pot folosi unghiile mici.
Le dă jos și începe să facă coroană de margarete.
Humphrey:Am străpuns tulpina Daisy-ului, făcând o mică gaură ca ochiul unui ac. Apoi trec tulpina altei Daisy prin gaură și repet până am făcut o coroană. Iată-ne. Așa fac eu o coroană Daisy.
Lizzy:WOW! Chiar ai reușit!
Humphrey:Și acum, te voi încorona, Maiestate.
Și i-o pune pe cap.
Humphrey:Iată-ne.
Lizzy:E frumoasă! Mulțumesc Humphrey!
Humphrey:Cu plăcere.
Mai face încă una și după ce o termină îi spune:
Humphrey:Mi-am făcut unul și pentru mine. Așa că putem domni împreună ca Regal Royals și să ne cercetăm Regatul.
După câteva minute de privit lacul, cei doi se întind pe pajiște. Lizzy își lăsă capul pe pieptul lui Humphrey astfel îi auzi inima cum bate.
Lizzy:Îți bate inima Humphrey.
Humphrey:Pentru că ești aici. Cu mine.
Lizzy:😁
Humphrey:Ascultă, nu sunt un expert. La urma urmei, sunt doar majordom. Dar pentru mine, nu există leac mai bun pentru o zi proastă decât o companie bună și parfumurile naturii care oftează pe pielea mea.
Lizzy:🤣 Humphrey! Humphrey!
Și au stat acolo până la apariția nopții mai fericiți ca niciodată.
CITEȘTI
Little Lizzy
FanfictionEste povestea unei copile orfană de ambii părinți pe nume Lizzy. Este crescută de majordomul Humphrey însă de la o vârstă fragedă este diagnosticată cu anxietate. Însă această anxietate o va ajuta pe Lizzy să treacă cu brio prin obstacolele vieții...