Little Lizzy

Capitolul 11

Într-o dimineață frumoasă de primăvară Humphrey pregăti ceaiul de dimineață. Coborî jos Lizzy care era îmbrăcată în negru din cap până în picioare.
Lizzy:Bună dimineața Humphrey.
Când o văzu pe Lizzy îmbrăcată în negru se sperie și îi spune:
Humphrey:Lizzy. De ce te-ai îmbrăcat în negru?
Lizzy:Așa am vrut eu să mă îmbrac astăzi.
Luă ceașca și a băut-o până la ultima înghițitură.
Lizzy:Mă duc afară să mă plimb.
Humphrey:Bine Lizzy. Te chem eu când e gata masa de prânz.
Ieși din casă și o luă încet la plimbare printre copacii înalți și încă fără frunze. Gândurile ei era în altă parte și deodată observă că s-a rătăcit. Începea în curând și ploaia iar micuța s-a ascuns într-un loc ferit de ploaie ghemuindu-se.
După câteva minute a început și ploaia.
Humphrey:Lizzy. Haide în casă că....
Dar Lizzy nu era.
Humphrey:Lizzy. Lizzy!
Își pune pălăria pe cap, își ia umbrela și pleacă după ea.
După câteva minute de stat în ploaie Lizzy vede pe cineva. Realizând că e Humphrey, începe să strige:
Lizzy:Aici sunt! Humphrey! Aici sunt!
Humphrey o văzu și fugi după ea.
Humphrey:Doamne, binevoiește-mă! Slavă Domnului că te-am găsit. Aici repede. Vino la umbrelă.
Și se băgă lângă el în umbrelă.
Humphrey:E în regulă. Ești în siguranță. Știu că ai fost pierdută și singură într-un loc rece și întunecat de mult prea mult timp, dar îți promit. Asta e în spatele tău. Sunt aici. Și am venit să te iau acasă.
Atunci Lizzy se aruncă în brațele lui și au luat-o încet spre casă.
Când au ajuns Lizzy s-a pus pe fotoliul iar Humphrey i-a pus în ceașcă ceai fierbinte.
Humphrey:Iată-ne. Niște ceai fierbinte. Te vei simți mai bine în cel mai scurt timp și te vei menține confortabil.
Lizzy:Mulțumesc Humphrey.
Humphrey:Ți-am adus și o pătură. Dacă aș putea?
Lizzy:Desigur.
Și o înveli pe spate.
Humphrey:Iată-ne.
Lizzy:Mulțumesc.
Humphrey:Tot mai bine?
Lizzy:Da.
Humphrey:M-am gândit că poate că ai putea fi puțin ghioiat, așa că m-am pregătit și eu. Niște crumpets pentru tine?
Lizzy:Da. Chiar mi-e foame.
Humphrey:Îi voi lăsa deoparte pentru aici.
Lizzy:Mulțumesc.
Luă unul și începe să-l mănânce. Se așeză și Humphrey pe fotoliul și îi spune:
Humphrey:Mă bucur că ești din nou acasă în siguranță. Stai pe spate. Relaxează-te. Dă-mi voie să îți citesc niște poezii.
"„Ce este viața asta dacă, plină de grijă,
Nu avem timp să stăm și să ne uităm?
Nu ai timp să stai sub ramuri,
Și privești cât oile și vacile:..."
Și Lizzy îl ascultă cu multă atenție mâncând crumpets și bea ceaiul fierbinte.