Little Lizzy

Capitolul 13

Era Ziua Familie la Școala Primară din Bellingham. Toți copii au venit cu părinții la școală înafară de Lizzy. Stătea singură în bancă până când veni la ea Margareta cu părinții ei.
Margareta:Aici erai. Ți prezint pe părinții mei. Christopher și Lena Pettitt.
Lizzy:Bine...
Margareta:De ce n-ai venit cu Humphrey?
Lizzy:N-am știut că se sărbătorește. Și ce făceam cu Humphrey aici... N-are rost Margareta. Părinții mei nu mai sunt.
Nu mai stă pe gânduri și Margareta se duce după Donnie. Doamna Lena Pettitt se așază lângă micuță și o mângâie pe cap.
Lena Pettitt:Ne-a spus Margareta. Îmi pare rău prin ce treci. Ești binevenită la noi când vrei tu. Te așteptăm cu mare drag.
Lizzy:Mulțumesc.
Și veni Donnie cu cei doi frați ai săi.
Donnie:Draga mea Lizzy permite-mi să ți prezint pe frații mei. Karl și Tyler.
Dar o vede supărată și Donnie se apropie de ea.
Donnie:Ce s-a întâmplat Lizzy? Unde-i Humphrey?
Mallie:Unde îți sunt părinții Lizzy?
Eldon :E clar Mallie. Lizzy e orfană!
Grupul:Lizzy e orfană! Lizzy e orfană!
Donnie:Gata! Încetați!
Și Lizzy fugi de acolo cu lacrimi în ochii.
Donnie:Lizzy! 

Era întuneric beznă. Lizzy nu putea dormi și era la masă abătută și tristă după câte i s-a întâmplat astăzi. Deodată este găsită de Humphrey care avea o lumânare în mână.
Humphrey:Bună draga mea Lizzy.
Lizzy:Bună...
Humphrey:Nu poți dormi?
Lizzy:Nu...
Humphrey:Înțeleg. Credeam că părea că ai coborât mai devreme. Te superi dacă mă alătur ție?
Lizzy:Nu. Nu mă supăr.
Humphrey:Da, a fi afectat de gânduri negative poate distrage atenția chiar și celor mai buni dintre noi de la somn.
Lăsă lumânarea pe masă și se așeză lângă ea. După câteva secunde privirea lui se duce la lumânare și îi spune:
Humphrey:Uită-te la această lumânare. Vezi ce lumină reconfortantă aduce? Viața poate să pară uneori ca această cameră întunecată. Dacă cauți lumina, destul de des, o poți găsi. Dar dacă te concentrezi pe întuneric, ei bine, atunci asta e tot ce vei vedea. Ideea mea este că chiar și cei mai fericiți dintre noi pot găsi motive pentru a fi nefericiți, doar dacă le căutăm. Deci nu-i căuta. Fii o doamnă pentru tine și răsfăță-te cu ceva care te face fericită. Încearcă să găsești bucurie în lucrurile mărunte.
Cuvintele lui Humphrey au început s-o întristeze pe micuță care se uită la el și nu îi spune nimic.
Humphrey:Pe scurt, ia un biscuite.
Lizzy:Mulțumesc..
Humphrey:Voi lăsa gândul ăsta, acești biscuiți și aceste lumânări cu tine. Și mă văd în pat.
Și dă să plece dar Lizzy îl opri.
Lizzy:Unde te duci?
Humphrey:Ohh, nu-ți face griji. Pot să-mi croiesc drum în întuneric. Pentru că port lumină, în mine. La fel si tu.
Și o lăsă singură. Deodată nu mai poate și începe să plângă foarte tare. Evident că Humphrey a auzit-o și s-a dus înapoi la ea.
Humphrey:Lizzy. Lizzy. Nu plânge. Ce s-a întâmplat?
Lizzy:Mi-e dor de mama! Mi-e dor de tata! Mi-e dor de familia mea! 😭😭😭
Humphrey:Știu că ți-e dor. Îți înțeleg suferința. Dar mă ai pe mine. Ești în siguranță Lizzy.
Lizzy:Te rog Humphrey nu mă lăsa singură! Rămâi cu mine te rog!
Humphrey:Bine. Rămân. Stai liniștită.
După ce o mai liniști puțin, luă lumânarea și o duce pe Lizzy înapoi în cameră. O pune în pat și a stat cu ea până a adormit.

"... Nu plânge Lizzy....."

Atunci Humphrey își aduce aminte ziua când i-a înmormântat părinții lui Lizzy. Totul în jurul lui era negru iar micuța Lizzy, bebeluș pe atunci, plângea încontinuu.
"Lizzy:😭
Humphrey:Gata. Lizzy. Liniștește-te.
De uită la cele 2 sicrie și îi spune:
Humphrey:Am rămas singuri Lizzy. Doar noi doi. Îți promit că voi avea grijă de tine și te voi iubi precum ai fi fata mea. 😭"
Deodată începe și el să plângă strângând-o în brațe pe singura sa alinare:Micuța Lizzy.