Trecuse câteva zile și Lizzy era ascunsă în dressing. Avea o rochiță albăstră închis cu dantele la gât și la mâneci albe dar avea atac de panică. Nu putea părăsi Ridely pentru Londra. Nu putea să meargă singură fără Humphrey. Că tot venea vorba de Humphrey, acesta o găsește acolo. Ciocăni și îi spune:
Humphrey:Bună Littie, sunt Humphry. Te rog, pot să deschid ușa? Vreau doar să vorbesc cu tine.
Lizzy:Da...
Deschide și o găsește pe Lizzy ghemuită și plânsă.
Humphrey:Oh, Littie, îmi pare teribil de rău că ți se întâmplă asta, dar cred că treci printr-un atac de panică. Nu pot să încep să-mi imaginez cât de îngrozitor trebuie să te simți acum, dar îți promit că va trece în timp.
Dar niciun răspuns.
Humphrey:Te rog, încearcă doar să rămâi calmă și să te concentrezi asupra mea, sunt aici și voi face tot posibilul să te ajut să treci peste asta.
Atunci Lizzy începe să se uite la el.
Humphrey:Te rog să iei tot timpul și spațiul de care ai nevoie, am toată încrederea că poți face față acestor simptome și se vor rostogoli peste tine ca un val.
Niciun răspuns, doar dă din cap.
Humphrey:Să încercăm să ne dezlipim de lucruri, mai întâi să încercăm să numărăm cinci lucruri pe care le putem vedea. Unul, ceasul meu de buzunar, doi, praful meu de pene, trei, clopoțelul meu, patru, mustața mea prostească și cinci papionul!
Lizzy:😄
Humphrey:Bravo acum, să ne concentrăm pe patru lucruri pe care le putem atinge. Iată o sticlă cu apă fierbinte pentru tine, o pernă drăguță confortabilă, o pătură și un ursuleț de pluș majordom doar pentru tine.
Lizzy:Mulțumesc.
Și îi pune aceste lucruri lângă ea.
Humphrey:Acum concentrează-te pe cum se simt... Moale? Cald? Fuzzy?
Lizzy:Da. E în regulă.
Humphrey:Te descurci grozav. Acum, Shhh, concentrează-te pe trei lucruri pe care le poți auzi. Ascultă, un pârâu bolborosit, Mozart, cântecul păsărilor...
Și începe să audă aceste lucruri împreună cu el.
Humphrey:Acum să ne concentrăm pe două lucruri pe care le poți mirosi. Iată un trandafir proaspăt smuls pentru tine.
Și îi dă să miroase.
Humphrey:Frumoase și, de asemenea, niște fursecuri proaspăt coapte îl inspiră...
Și le mirosi și pe acestea.
Humphrey:În cele din urmă, încearcă să te concentrezi pe ceea ce poți gusta, bea un ceai calmant.
Ia o guriță din ceai și pe urmă Humphrey îi dă ceașca.
Lizzy:Mulțumesc Humphrey. Nu aș fi crezut că voi scăpa.
Humphrey:Sper că a ajutat.
Lizzy:Da. Foarte mult. Humphrey. Nu pot să plec în Londra singură. Chiar nu pot.
Humphrey:Și de ce nu-i spui lui Donnie?
Lizzy:Mi-e frică că o să-l dezamăgesc.
Humphrey:Nu-l dezamăgești. Oricum va înțelege situația ta.
După ce și-a mai revenit la ora de culcare Lizzy i-a scris o scrisoare lui Donnie.Iartă-mă Donnie. Din păcate nu pot veni. Nu mă simt pregătită să părăsesc Ridely și Humphrey. Am făcut atac de panică din cauza asta. Chiar nu pot Donnie. Și cred că te-am supărat și pe tine și pe Margareta. Te rog să mă ierți....
CITEȘTI
Little Lizzy
FanfictionEste povestea unei copile orfană de ambii părinți pe nume Lizzy. Este crescută de majordomul Humphrey însă de la o vârstă fragedă este diagnosticată cu anxietate. Însă această anxietate o va ajuta pe Lizzy să treacă cu brio prin obstacolele vieții...