Capitolul 60

2 0 0
                                    

A doua zi dis de dimineață Humphrey făcea curățenie în sufragerie. Lizzy îmbrăcată într-o rochie roșie de catifea în două cozi în formă de coc, coborî încet scările ca să nu dea cu ochii de Donnie. Hunphrey o observă și îi spune:
Humphrey:Nu te mai uita că nu e aici. S-a dus la școală.
Lizzy:Uff! Ce bine! Oricum nu voiam să-l văd.
Humphrey:Da dar nici nu e bine să lipsești de la școală.
Lizzy:Da dar....
Humphrey:Lizzy, te înțeleg. Dar așa e Donnie. Cu bune și cu rele. Am să încerc să vorbesc cu el în privința asta. Și acum haide cu mine în living.
A dus-o pe Lizzy la living și apoi s-a apucat să facă ceai. După ce a făcut, s-a dus în living și a început să toarnă ceai în cești.
Humphrey:Îți voi arăta cum să fii mai puternic emoțional. 
Lizzy:Bine.
După ce a turnat, luă ceașca și începe să bea un pic din ceai.
Humphrey:În primul rând, nu-ți reprima emoțiile, REGLĂȚI-le.
Lizzy:De ce?
Humphrey:Păi...În loc să te gândești: „Nu ar trebui să mă simt așa" sau „Sunt atât de prost că mă simt așa". În schimb, reglează-ți emoțiile și adoptă mentalitatea de a gândi „Huh, bine, recunosc că simt ceva foarte puternic acum, dar îmi voi permite să simt acest sentiment și voi învăța ceva din el!"
Lizzy:Înțeleg.
Humphrey:Apoi, devii călător în timp! Ceea ce înseamnă asta este să vorbești cu tine însuți din viitor! Și ceea ce vreau să spun prin ASTA este că există o tehnică pe care o poți folosi, în care îți imaginezi că cinci ani în viitor vorbești cu cineva despre perioada stresantă și anxioasă din viața ta și îi spui că a fost greu, dar ai depășit-o! Te ajută să ai PERSPECTIVĂ, că momentul în care ești nu va dura pentru totdeauna.
Lizzy:Am înțeles.
Humphrey:Este momentul în care CREEZI, care modelezi cine ești.
Lizzy:Să sperăm că așa să fie.
Humphrey:În cele din urmă, fii rapid să ierți. Dacă nu o faci și ții ranchiună, devii fragil emoțional și asta nu este sănătos.
Lizzy:Ai dreptate Humphrey. Deci trebuie neapărat să-l iert pe Donnie. Nu trebuie să fiu așa.
Humphrey:Bravo! Așa te vreau. 
Și îi mai toarnă un pic de ceai.
Humphrey:Un lucru care mă ajută este că știu că voi muri într-o zi, așa că apreciez toate sentimentele pe care le am, bune sau rele, pentru că a trebuit să trăiesc în primul rând pentru a le simt. 
Deodată o vede pe Lizzy că se întristează.
Humphrey:Nu te întrista Lizzy. Acesta este ciclul vieții. Cu toții vom muri într-o zi. Dar să fim și recunoscători pentru ce avem. 
Lizzy:Dar de ce? De ce trebuie să murim?
Humphrey:Nu am toate răspunsurile, până la urmă nu sunt terapeut.
Lizzy:Ai dreptate Humphrey. Pun și eu întrebări de...
Humphrey:E în regulă. E normal. Tu ești stăpâna casei și singura mea fetită care mi-a fost îngăduit de soartă să te cresc iar eu sunt doar bătrânul tău majordom prost la sfârșitul zilei, dar sper că aceste cuvinte de înțelepciune te-au ajutat într-un fel.
Lizzy:Într-adevăr, da. Mă ajută. Dar nu ești bătrân și nici prost.
Humphrey:🤣 Așa e. Și îți voi lăsa mai întâi cu aceste două citate: „Cei care spun că POT și cei care spun că NU POT au de obicei dreptate". Iar a doua „Cea mai mare teamă a noastră nu este că suntem inadecvați, cea mai mare frică a noastră este că suntem puternici peste orice măsură". Crede în tine. Căci acesta este adevăratul sens al forței emoționale.
Atunci Lizzy se ridică de la masă, se aproprie de Humphrey, îl luă în brațe și începe să plângă.
Lizzy:😭 Îți mulțumesc Humphrey. Pentru că m-ai crescut, pentru că m-ai învățat multe lucruri și n-am să uit niciodată învățăturile tale.😭
Humphrey:Cu plăcere Lizzy.
Și o sărută pe frunte. Humphrey o iubește mult pe Lizzy. La fel și Lizzy pe Humphrey iar în acei cei 17 ani de când sunt împreună s-au legat cele mai frumoase relații de prietenie între o contesă și un majordom.



Little LizzyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum