Little Lizzy

Capitolul 42

Trecut iarna, iar primăvara și căldură veni încet spre pământul Angliei. Lizzy îmbrăcată într-o rochie galbenă cu pălărie și legată la ochi este ținută de Margareta mergând spre un loc secret.
Lizzy:Mai avem?
Margareta:Un pic nu foarte mult.
Deodată simte o mână străină.
?:Să știi că sunt și eu aici.
Lizzy:Humphrey?!
Humphrey deschide portița iar Margareta îi dă pamblica jos.
Humphrey și Margareta:Surpriză!
Lizzy:Un loc de joacă? Aici? În Bellingham?
Margareta:O să-ți placă. Haide!
Și se duc pe terenul de joacă unde se distră toată ziua.
Au mai trecut 4 ani și Lizzy creștea și se maturiza singură. Din păcate anxietatea era aceeași. Era ascunsă sub pat. Purta o rochie cu imprimeu și dantelă albă la gât. Era din nou în acea perioadă. Anxietatea o făcea să sufere din ce în ce mai mult. Deodată veni la ea în cameră Humphrey.
Humphrey:Littie? Littie? Ești în regulă? Unde ai ajuns, mă întreb? Stiu cine mă poate ajuta!
Și îl pune pe jos ursulețul majordom din copilăria lui Lizzy. Lizzy când îl văzu nu a reacționat în exterior dar în interiorul ei s-a bucurat foarte mult.
Humphrey:Ursul majordom! Butler Bear, poți să vezi unde se ascunde Littie? O poți găsi? Ce-i asta? Ai găsit-o?
Și o găsi sub pat.
Humphrey:Bravo Butler Bear! Acolo e ea! Butler Bear a fost puțin îngrijorată pentru tine, a crezut că ți-ar putea folosi o îmbrățișare. Ar fi bine?
Lizzy:Da.
Și i-o dă în brațele ei.
Humphrey:Iată-te. E mai bine, nu? Te superi dacă mă alătur și eu?
Lizzy:Nu. Nu mă supăr.
Se pune pe jos și îi spune:
Humphrey:Viitorul...Viitorul poate fi un lucru înfricoșător, dar îți voi spune ceva despre viitor. Nu se va strecura și te va prinde pe neprevăzut într-o zi, există doar azi după azi după azi și tot ce poate face oricare dintre noi este să se concentreze pe azi pentru a se pregăti pentru ziua de mâine.
Niciun răspuns. Lizzy, ținându-l pe Ursulețul majordom, avea tot acea față tristă.
Humphrey:Înțeleg că te simți copleșită, eu însumi m-am simțit îngrijorat de viitor în trecut, dar îți promit, într-o zi te vei trezi și vei privi înapoi la acest moment întunecat din viața ta și te vei întreba de ce am fost vreodată anxioasă în primul rând!
Ridică puțin capul și din ochii ei încep să curgă lacrimi.
Humphrey:Vreau să știi că nu ești singură. Sunt doar la o distanță de sonerie. Dacă ai nevoie de ajutor și vreau să-ți acorzi tot timpul de care ai nevoie pentru a te odihni și a te recupera din asta, este perfect să iei o pauză de la lucruri.
Lizzy:Humphrey...
O sărută pe cap și îi spune:
Humphrey:Acum. Ce zicem, trăim în momentul prezent și împărțim împreună o ceașcă de ceai frumos? Hmm?
Lizzy:Desigur.
Humphrey:Să nu mai plângi.
Aduce lângă ei ceștile de ceai și Humphrey începe să toarne în ceașcă, ceai.
Humphrey:Am toată dragostea din lume pentru tine și ești exact acolo unde trebuie să fii.
Îi dă ceașca, se uită la ea și îi spune:
Humphrey:Sunt foarte mândru de tine, știi?
Atunci,Lizzy a început să zâmbească. Luă și el ceașca din ceai și dă noroc cu ea.
Humphrey:Noroc!
Și bău toată ziua ceai cu micuța ei devenind o fată frumoasă de 12 ani.