A treia zi dis de dimineață, familia lui Humphrey alături de Lizzy luau micul dejun. Lizzy era îmbrăcată într-o rochie mov cu dantele savurând, din nou, încă un pahar cu lapte de oaie.
Abrielle:Humphrey?
Humphrey:Da mamă.
Abrielle:Poți să te duci astăzi la pește să aduci câteva pentru diseară?
Humphrey:Da. Desigur.
Lizzy:Pot să vin și eu?
Humphrey:Desigur. Haide.
Își luă haina pe ei, undița, plasa și traista și pornesc spre râu.
Humphrey:Am ajuns!
Lizzy:Aici pescuim?
Humphrey:Da.
Lăsă lucrurile pe o bucată de lemn și se apucă să pescuiască. După atâtea ore de așteptare, Lizzy spune abătută:
Lizzy:Ah! M-am plictisit. Și mi-e sete!
Deodată, lui Humphrey îi veni o idee.
Humphrey:Ia. Stai aici la undiță.
Lizzy:De ce?
Humphrey:O să vezi.
Pregăti un mic foc și într-o cratiță pregăti ceaiul și îl lăsă să fiarbă. După ce e gata îi pune în două păhărele și una din ele îi dă lui Lizzy.
Humphrey:Ai grijă că e fierbinte.
Bea un pic și spune:
Lizzy:E bun! Îmi mai ține de cald. Mulțumesc.
După ce au prins câtiva pești, Humphrey strânge lucrurile pentru a se întoarce înapoi acasă.
Humphrey:Ți-a plăcut Lizzy? Ți-a plăcut în Scoția?
Lizzy:Da. Foarte mult. Mulțumesc că m-ai adus aici.
Humphrey:Mâine plecăm acasă.
Lizzy:Așa de repede?
Humphrey:Pe urmă ai școală.
Lizzy:Așa e.
Humphrey:Hai acasă.
Și o pornesc încet spre casă.
CITEȘTI
Little Lizzy
ФанфикEste povestea unei copile orfană de ambii părinți pe nume Lizzy. Este crescută de majordomul Humphrey însă de la o vârstă fragedă este diagnosticată cu anxietate. Însă această anxietate o va ajuta pe Lizzy să treacă cu brio prin obstacolele vieții...
