Capitolul 27

5 0 0
                                    

A trecut câteva zile de când Donnie a plecat. Lizzy era din ce în ce mai tristă. N-a mai ieșit din casă și din camera ei. Stă în pat ascunsă sub pătură îmbrăcată într-o rochiță verde deschis. Humphrey intră la ea în cameră și o găsi.
Humphrey:Ce se întâmplă? Ohh! Bună, draga mea Lizzy. Eu zic, ce faci ascunzi sub plapumă?
Dar niciun răspuns. Doar lacrimi amare.
Humphrey:Înțeleg. A mai fost una din acele dimineți, nu-i așa? Când simți că pur și simplu nu te poți ridica din pat. Am înțeles. Cu toții simțim așa uneori. Dar trebuie să spun că acesta este un fort de pernă splendid pe care l-ai construit aici. De ce nu coborâm jos și construim unul și mai mare pentru a-ți lua mintea de la lucruri? Hmm?
Lizzy:Păi.... Bine. Sunt de acord.
Humphrey:Minunat. Să mergem.
O scoate din pat, merg în living și se apucă să construiască cortul.
Humphrey:Să construim cel mai confortabil fortăreț de perne de până acum. În primul rând, niște scaune. O plapumă. O mătură pentru a sprijini tavanul. Doar cea mai pufoasă dintre perne înăuntru. Și, desigur, un urs majordom care să-ți țină companie. Niște luminițe deasupra. O numărătoare inversă de la 5 pentru a-i vedea venind, gata.
Lizzy:Da.
Humphrey și Lizzy:5, 4, 3, 2, 1.
Și se aprind luminițele. Lizzy rămâne surprinsă și deodată începe să zâmbească din nou.
Humphrey:Bună, presto. Ce magic.
Se duce lângă ea și îi spune:
Humphrey:Nu pare confortabil? Haide, fă-te confortabil. Acolo este Butler Bear.
Și se băgă în cort.
Humphrey:Minunat.
Lizzy:Mulțumesc Humphrey!
Humphrey:N-ai pentru ce. Sper să ai un timp odihnitor în fortul tău cu perne. Ți-am șters programul pentru ziua respectivă, așa că fă-ți tot timpul de care ai nevoie pentru a te relaxa și a te recupera. Gândește-te la această fortăreață pernă a singurătății ca la crisalida ta. Treci printr-o metamorfoză minunată găsind puterea de care ai nevoie în lumea exterioară. Și atunci când apari ca fluturele frumos care ești, poți arăta acestei lumi adevăratele tale culori. Întinde-ți aripile și urcă în cer.
Lizzy:Am înțeles. Încă odată îți mulțumesc.
Humphrey:Cu plăcere. Dar ai nevoie de ajutorul meu, nu sunt decât la o distanță. Mă duc să-ți aduc niște ceai și te voi lăsa cu Butler Bear să aibă grijă de tine.
Lizzy:Bine.
Și o lăsă acolo liniștită. Lizzy a stat acolo până a luat-o somnul. Era în siguranță și fericită.

Little LizzyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum