Little Lizzy

Capitolul 4

Școala a început pe 12 Ianuarie 1898. Lizzy n-a avut ce să facă și s-a dus la Școala Primară din Bellingham. Lizzy îmbrăcată într-o rochie lungă și verde cu volănașe intră încet în curtea școlii, se așeză pe bancă și începe să citească. Pe o bancă alăturată erau un grup de 3 fete și doi băieți.
Fata1:Hopa! Băieții. Cred că avem o nouă victimă în Școala noastră.
Băiatul 1:Hei fată! De ce porți ochelari? Ești cumva oarbă? 🤣
Grup:🤣
Atunci lângă Lizzy se așeză o fată cu părul lung și blond purtând o rochiță lungă și albăstruie cu volănașe.
Fata:Și de tine au început să se ia?
Lizzy:Huh?
Fata:Ei sunt grupa de șoc. Bârfesc pe toată lumea. Nu înțeleg ce au cu tine? Doar nu ești o fată simplă, nu?
Lizzy:Nu. Sunt aristocrată.
Fată:Ai cumva probleme de sănătate?
Lizzy:Da. Am câteva.
Fata 2:Margareta! De ce vorbești cu oarba asta?
Margareta:Lăsa ți-o în pace! Nici bine nu a venit în Școala noastră și voi o bârfiți.
Băiatul 2:Fraților. Noul venit și-a găsit prietena:Nepoată de torționar. 🤣
Grup:🤣
Margareta:Ați avut noroc astăzi dar mâine nu scăpați!
Lizzy:Numele tău.... E Margareta?
Margareta:Da. Și eu sunt tot ca tine, aristocrată. Dar pe tine cum te cheamă? Nu te-am văzut niciodată pe aici.
Lizzy:Sunt nouă. Numele meu e Lizzy. Și nu locuiesc aici. Eu stau în Ridley. Dar cu tine ce au?
Margareta:Ah! E o poveste lungă. Bunicul meu a fost arestat acum 3 ani pentru trafic de marijuană. De-atunci tatăl meu a rupt legătura cu el. El e antrenor de cai. Iar mama e bibliotecară.
Lizzy:Deci tu ai părinții?
Margareta:Da. De ce mă întrebi? S-a întâmplat ceva?
Lizzy:Părinții mei au fost omorâți acum 7 ani. Am murit în Beltingham.
Margareta:Îmi pare rău.
Lizzy:Mă crește majordomul familie. E prietenul meu cel mai bun. Îl cheamă Humphrey și vine din Scoția. Și în legătură cu sănătatea mea:am anxietate de 4 ani de zile. Și nu mai văd la apropriere. D-aia port ochelari.
Margareta:Îmi pare rău prin ce treci. Chiar mi-e milă de tine. Vrei să rămânem prietene?
Lizzy:Tu vrei?
Margareta:Normal. Îmi ești mai dragă decât ei.
Lizzy:Bine. Atunci prietene rămâne.
Și așa cele două fete s-au împrietenit foarte repede. După terminarea orelor copii trebuie să plece la casele lor.
Margareta:Vrei să te conduc? Faci ceva până acolo.
Lizzy:Mulțumesc Margareta dar nu. Mă descurc.
Atunci o fată din grup o lovi pe Lizzy la umăr.
Lizzy:Au!
Margareta:Hei v-am văzut! Lăsați-o în pace!
Fata 3:Sper să nu o mai vedem aici! 🤣
Grup:🤣
Margareta:Să nu-i bagi în seamă. Te rog eu?
Lizzy:Nu-i bag. Nu-i bag. Ne vedem mâine Margareta. Mă bucur că te-am cunoscut.
Margareta:Și eu.
Și o luă încet spre casă tristă și necăjită pentru faptul că este batjocorită. Când a ajuns acasă, fugi în cameră și se închide înăuntru.
Humphrey:Lizzy? Lizzy ai venit?
Urcă sus la ea, intră în camera ei și găsi pe jos batista ei.
Humphrey:Eu zic, o batistă...
Atunci se pune pe jos și o găsi pe Lizzy abătută sub pat.
Humphrey:Bună!
Lizzy:Bună Humphrey...
Humphrey:Spun! Ce faci ascunsă sub pat, hm?
Dar nu spune nimic. Atunci Humphrey și-a dat seama și îi spune:
Humphrey:Oh, inteleg! Aveai nevoie doar să scapi de tot? Am înțeles. Pot să-ți aduc ceva? O băutură fierbinte, poate?
Lizzy:Nu știu...
Atunci lui Humphrey îi aduce o ceașcă de ceai pentru a o înveseli.
Humphrey:Iată, niște ceai drăguț calmant, este acolo dacă vrei.
Lizzy:Mulțumesc.
Humphrey:Eu zic, acesta este o ascunzătoare uluitoare pe care o ai aici!
Lizzy:E locul unde mă ascundeam când ne jucam de-a v-ați ascunselea.
Humphrey:Cam întunecat totuși...
Și pune lângă ea niște luminițe.
Humphrey:Să luăm niște lumini drăguțe pentru a o lumina. Asa e mai bine! Te superi dacă mă alătur ție?
Lizzy:Nu. Nu mă supăr.
Humphrey:Am avut nevoie de o pauză de ceai!
Și luă lângă el o ceașcă de ceai.
Humphrey:Acum știu că ceea ce simți este foarte greu. Dar îți promit că lucrurile se vor îmbunătăți!
Cuvintele lui Humphrey a început s-o înveselească pe Lizzy. Se uita la el și îi zâmbea.
Humphrey:Mâine este o nouă zi! Acum stați pe loc, relaxați-vă... și bucurați-vă de muzică cu mine. Maestre, dacă ați fi atât de amabil...
Și dă drumul la casetofon. Atunci Humphrey luă ceașcă și dă noroc cu ea.
Humphrey:Noroc!
După câteva minute Lizzy ieși de sub pat și cu ceașcă în mână a început să bea și să-i povestească tot ce s-a întâmplat la școală.
Lizzy:Am fost la școală. Am niște profesori foarte drăguți. Mi-am făcut și o prietenă. O cheamă Margareta.
Humphrey:Ce frumos.
Lizzy:Dar..... Am niște colegii care formează un grup și își bat joc de oricine, mai ales de mine și de Margareta.
Humphrey:Eh! Asta nu e bine.
Lizzy:Margareta mi-a zis să nu-i bag în seamă.
Humphrey:Are dreptate. Dacă își bat joc de tine ignorăi. Fă că nu-i vezi. Cum îi cheamă pe copii ăia?
Lizzy:Nu știu. N-am întrebat-o pe Margareta. O întreb mâine.
Humphrey:Bine. Be-ați ceaiul acolo liniștită.
Și au petrecut toată ziua împreună ascultând musică și în același timp au băut un ceai calmant.