House of Grey

16.Iertare?

Am întrerupt sărutul cu greu, dar trebuia să îl duc acasă. Parcă trebuia să am grijă de un copil mic.

- Lucas, hai. Plecăm.

- Nu-mi place să primesc ordine, iubito.

- Grey, haide.
Era amuzant dar în acelaşi timp cum era așa pe jumătate dezbrăcat arăta ca un homeless.

Pe hol, Claire stătea nemişcată, iar când am ieşit a răsuflat uşurată şi a mimat un mulţumesc. Lucas nici nu a privit-o.

- Nu pot să cred că ai venit.
Omul ăsta vorbea încontinuu.

- Ce e aşa greu de crezut?
Strângeam atât de tare volanul încât mă dureau mâinile.

- Că eşti a mea.
A spus, ţinându-şi mâna pe piciorul meu.

- Mhm...

- Mhm? E de bine sau de rău?

- Vei afla.
Da, Lucas şi eu ne gândeam la aceleaşi lucruri. Imi era imposibil sa nu mă gândesc la sex, când el stătea pe scaunul din dreapta la fel de dezbrăcat ca și acum două ore? Atracţia sexuală dintre noi era prea puternică...Lucas se stăpânea din greu să nu sară pe mine, se vedea în privirea lui...era ca un lup flămând.

Şi am ajuns din nou la casa lui. Casa în care a început, s-a sfârşit şi a reînceput povestea noastră.
Acum că târfa de Kendra nu mai era aici, lucrurile aveau să meargă foarte bine. Sau cel puțin așa credeam.

- Stai stai!
Am strigat după el fugind ca să îl ajung.

- Ce e, iubito?

Iubito..mmm, cât de bine sună asta.

I-am încheiat fiecare nasture de la cămaşă, având grijă să îi ating abdomenul de fiecare dată. El doar înghiţea în sec.

Haha, ţi-a reuşit.

- Aşa e mai bine. Nimeni nu o să te vadă dezbrăcat.
S-a întins să mă sărute dar m-am tras. Îl pregăteam pentru mai târziu.

- Malia!
Martha a apărut de nicăieri şi m-a luat în braţe.

- Bună. I-am zâmbit călduros. Mi-a fost dor de tine Martha.

Lucas stătea pe scări mă privea suspicios. Sigur îi treceau ceva tâmpenii prin cap.

- Şi mie, copilă. Mulțumesc că l-ai adus pe Lucas acasă.

- Oh, nu ai de ce să îmi mulţumeşti.
Puteam observa lacrimile în ochii Marthei; ştiam că îl considera pe Lucas fiul său, i se citea fericirea pe chip.

- Mă duc să fac ceva de mâncare, diseară plec acasă. Fetele sunt plecate, apropo.

- Unde sunt? Se auzi glasul răguşit al iubitului meu.

- Domnul Erik le-a scos în oraş.

- Domn pe naiba.
Eu nu îl cunoscusem încă pe Erik,dar sigur era cumsecade, doar era prieten cu tembelul pervers care mă aştepta pe scări.

Acum trebuia să mă ocup de Lucas.
L-am pus pe pat şi am început să îl dezbrac. Ori era adormit ori nu ştiu ce era cu el de nu recurgea la acţiuni erotice, cum face de obicei.

- Dacă ai de când să mă dezbraci, fă-o mai repede...
Uau, a deschis şi el gura după ce m-am chinuit minute întregi să îi dau pantalonii jos.

- Du-te fă duş. Acum!

- Doar dacă vii cu mine.

- Azi nu.
Vizibil dezamăgit a dispărut în baie.

Voiam să o fac, dar aveam reţineri. Nu era aşa uşor să îmi pierd virginitatea, deşi ştiam că Lucas va fi primul, nu era seara asta cea mai potrivită.

M-am schimbat şi eu apoi l-am așteptat în cameră. În pat. Când a ieşit era ca nou. Părul îi era aranjat, mirosea dumnezeiesc, iar ochii lui erau din nou de un albastru cald.

- Te holbezi.

- Aş putea să nu o fac?
L-am tras peste mine; avea doar prosopul pe el, deci asta nu avea să se termine în termeni paşnici.

Tocmai ai zis că nu vrei să îţi pierzi virginitatea.

Nu o să îl las, doar mă joc.

Săruta atât de bine, limbile noastre se luptau efectiv, era un război pe care nu voiam să îl pierd.
Mâna lui se plimba nestigherit pe piciorul meu. Era atât de intens încăt simţeam că o să explodez; şi era doar un sărut.

- Malia!

- Taci...

- Eşti aşa umedă. Pentru mine.

Când a început să mă dezbrace, a fost semnalul de alarmă.

Malia, ai zis că te opreşti. Adică, dacă vrei, continuă, dar o după să nu te cerţi cu mine.

Doar... încă puţin.

Ok...înţeleg că nu îi poţi rezista zeului.

Aşa e. Nu îi pot rezista. Dar o voi face.

- Lucas... gata.
Nu a trebuit să o spun şi a doua oară; s-a oprit şi m-a sărutat pe frunte. A fost ușor.

- Vreau să facem asta. Dar când eşti pregătită. Dormi cu mine, te rog.
Cum să îl refuz? Aș fi fericită să-mi petrec 24 de ore în compania lui și tot nu mi-ar ajunge.