House of Grey

22.Tu şi cu mine

Era sâmbătă. Nu aveam oricum nimic de făcut, dar sâmbăta era ziua mea preferată.

Mi-am întors privirea spre Lucas care dormea încă. Era dezbrăcat. Am chicotit încet şi am tras cearşaful peste el.

Voiam să facem ceva, doar noi doi. Să petrecem o zi împreună. Să aflu chestii obişnuite despre el, să mă simt într-adevăr iubita lui.

M-am spălat, m-am îmbrăcat cu ceva lejer, un tricou mai larg, o pereche de blugi rupţi şi nişte conversi, apoi am coborât. Îl aşteptam pe prinţ să se trezească.

Pe frigider era un bilet. De la Anna:
" Am plecat până în oraş, nu ştiu când vin, love you."

I-am pregătit domnului meu omletă cu legume, nişte fresh de portocale şi am început să mă joc pe telefon. Ştiam că o să apară din clipă în clipă când îmi va observa lipsa...

Mă tot gândeam la mesajul pe care îl primisem ieri, era totuşi ciudat. Poate cineva se juca cu mine.

Am observat că trandafirii albi erau pretutindeni în casă, mereu frumoşi. Ăsta era un detaliu misterios legat de Lucas, erau cumva florile lui preferate? Stai...bărbaţii au flori preferate?

Poate el are.

Am mirosit un trandafir; era superb. Atât de pur şi inocent... îmi plăceau trandafirii, mereu mi-am dorit un tatuaj cu un trandafir care să semnifice frumusețea, pasiunea, delicatețea.
În secunda următoare mi-a vibrat telefonul...era un mesaj... . Parcă nu voiam să îl citesc, aveam vaga impresie că expeditorul era acelaşi de ieri.

"De ce crezi că îi plac trandafirii albi? "

Eram speriată. Cineva mă urmărea? Şi de unde ştie de trandafiri? Panicată, m-am uitat în toate părţile să văd dacă e cineva...nimeni . Deja devenea foarte ciudat...poate cineva avea ceva cu Lucas şi mă speria pe mine. Nu ştiu ce să cred. În primul rând proprietatea lui Lucas era foarte bine păzită, nimeni nu trecea neobservat, şi în al doilea rând cine ar vrea să mă rănească?

Am scuturat din cap ca să alung gândurile, nu voiam să îi dau de bănuit lui Grey.

În următoarele minute, un Lucas somnoros şi ciufulit a coborât, uitându-se apoi la mine şi zâmbind dulce.

- Bună dimineaţa, frumosule.
L-am tras de tricou sărutându-l.

- Bună mmm foarte bună dimineaţă. Spuse printre săruturi.

- Ţi-am făcut ceva de mâncare.
I-am pus în faţă farfuria cu omleta încă caldă, iar eu m-am aşezat pe blatul mesei, în apropierea sa.

Înfuleca mâncarea de parcă acum descoperea mâncarea.

- Ori sunt o bucătăreasă bună ori ţi-a fost foarte foame.
Am zis în timp ce îi aranjam părul.

- Prima.
Dând farfuria la o parte, m-a prins de picioare şi m-a tras în faţa lui.

- Multumesc pentru masă, iubito.

- Oh Doamne... mi-a scăpat când acesta m-a muşcat de gât.

- Doamne nu e aici, doar Lucas.
Bună replică avea frumosul meu.

- Te aprinzi prea repede.
A râs zgomotos venind iar lângă mine.

- Doar din vina ta...

...

- Lucas?
El era în dressing, se îmbrăca iar eu stăteam pe pat.

- Da... a răspuns, ieşind apoi de acolo îmbrăcat lejer, nişte blugi,un tricou şi geaca de piele.

- Hai să mergem undeva. Acum. Doar noi doi... vreau să-mi petrec ziua cu tine.
Instant, i-a apărut un zâmbet uriaş pe faţa, semn că îi place ideea mea.

- Haide.
Sărutul lui era cel mai perfect din lumea asta.

După aproape o oră de condus în afara oraşului, am ajuns într-un loc rupt din filme. Aproape de ocean, un loc sălbatic. Valurile erau mari şi se izbeau zgomotos de stânci, iar nisipul fin,cu iarbă ici colo. Era minunat...şi gol. Eram doar noi acolo,şi se simţea al naibii de bine.

- E minunat, i-am spus înainte să fug pe plajă, el urmându-mă.

- Aş putea ramane aici pentru totdeauna... .
Stăteam în braţele lui şi parcă eram pe altă lume.

- Şi eu, atâta timp cât eşti tu aici. Nu aş renunţa niciodată la tine. Nu o voi face. Orice se va întâmpla.

- Orice se va întâmpla...am repetat cuibărindu-mă mai tare în braţele sale.

- Lucas... ai mai fost îndrăgostit? Îmi era frică de răspunsul lui.

- Da. Dar nu se compară cu ceea ce simt acum...cu ceea ce simt pentru tine.
Zâmbetul meu nu a încetat să apară instant.

Ce să-i spun?

Te iubeşte, e atât de evident.

Poate e ceva de moment, iar mai încolo se va plictisi de mine.

- Ce simţi?
Am zis, timidă, întorcându-mă să privesc în albastrul ochilor săi.

- Te ador. Te iubesc. Sunt cel mai fericit bărbat... . Niciodată nu mi-a plăcut să fiu îndrăgostit dar pe tine te iubesc, Malia Green.

- Te iubesc, Grey.

- Tu şi cu mine, iubito. Şi-a împleticit degetele cu ale mele.