House of Grey

77. Niciodată

- Malia...

- Nu mai pot aștepta.
Râde slab și sfâșie rochia de pe mine. Aveam mai mari emoții ca prima dată, iar Lucas părea să observe.

Degetele mele lasau urme rosii pe spatele lui, el mă tinea strâns de talie. A mărit apoi ritmul, făcându-mi respiratia să se oprească, și aș fi dat orice pentru ca noaptea asta să nu se termine niciodată.
Avea dreptate, mereu am fost a lui.

- Lucas...
Îi gemeam numele, parcă implorandu-l să nu se oprească.

- Încă te iubesc...ca un idiot.
Mi-a șoptit el, suflând greoi, apoi mi-a pus mâna la gură și s-a impins tare în mine. Cred că am murit pentru o secundă în acel moment. Mi-am înfundat atât de tare degetele în tapiteria banchetei, încât mă dureau.

Ajunși la apogeu, buzele lui fierbinți s-au liniștit pe fruntea mea; m-am prăbușit sub el, încă simțeam că iau foc. Gândindu-mă la câte prostii am făcut în viata, mai ales în legătură cu el, mici lacrimi au aparut în coltul ochilor mei. La naiba dacă e un moment bun să plâng.

- De ce plângi?
Mă întreabă el ingrijorat, mangaindu-mi chipul. Trag aer în piept, apoi îmbrac sacoul său.

- Te iubesc...Te-am iubit mereu, îmi pare rău pentru tot ce am facut.

- Shh, nu trebuie să îți ceri scuze, iubito.

*

Am reușit să îl conving să rămână peste noapte la mine. Era doar Amy acasă, și când am ajuns noi, dormea in camera lui Brian.

- Esti sigură?

- Taci odată și hai.
Repetam eu tragandu-l după mine pe scări, spre dormitor. Mă voi gândi la consecințele acestei nopti.

M-am întins în pat, lângă al meu zeu, conturandu-i linia maxilarului cu degetul. Am adormit repede, exceptand faptul că Lucas era înfășurat pe lângă mine ca o iedera.

**

Dimineață, m-am trezit înaintea lui și am mers în camera lui Brian. Era treaz, se juca singur în pătuț iar Amy dormea pe canapea.

M-am apropiat de ea, să o trezesc.

- Amy...
A căscat somnoroasă și s-a speriat când m-a văzut.

- Malia? Ce s-a întâmplat?

- Nimic, du-te în camera ta și odihnește-te. Îmi pare rău că am venit atât de târziu.

- Te-ai distrat măcar?

- Nici n-ai idee.
Răspund amintindu-mi de noaptea trecută.
Mi-a zâmbit dulce după care a ieșit.

- Ma-
Am crezut că nu aud bine, dar când m-am întors, micuțul meu repeta "ma".
L-am luat în brațe, fiind enorm de fericită.

- Spune, Brian. Ma-ma.

- Ma..glaksjehcjnawke...
Râd amuzată de ce spune, sigur pentru el are vreo însemnătate.

Aud soneria și mă grăbesc să cobor. Brian mă trage de păr, fericit, seamănă enorm cu Jared.

- Ui ce mare ai crescuuut, tati e mândru de tine.
Vorbeam de fapt singură că Brian nu mă asculta.

Sunt surprinsă să o văd pe Anna în fața uși.
Nu apuc să spun nimic căci blonda intră ca o furtună.

- Wow, ce arde?
Se așează la masa din bucătărie și îmi trântește în față un ziar. Perfect, mă așteptam la asta.

- Ce e în capul tău femeie?

- Anna, adică?
Îi pregătesc fiului meu ceva de mâncare și îl așez în scăunelul lui special.

- Cum, "adică"?

- Ce căutai cu Lucas? În parcare? Mai aveați puțin și...

- Și ce? Ai putea să nu mă judeci? Cred că merit să am și eu parte de puțină liniște în viața asta.

Observând că vorbele ei m-au enervat, a răsuflat zgomotos, apoi a sărit în brațele mele.

- Îmi pare rău...doar că...de ce nu mi-ai spus nimic?

- Nu știu...pentru că i-am zis să plece și nu a vrut... nu mai pot...îl iubesc...

- Scumpo, vreau doar să fi fericită...

- Sunt, atâta timp cât sunt cu el.
Oh, va trebui să îi explic tatălui lui Jared...

- Gata, gata...calmează-te. Va fi bine...va înțelege...

Va înțelege?...

- Ce se întâmplă aici?
Vocea groasă a domnului meu se aude din spatele noastru, iar Brian începe să râdă automat, la vederea lui. Chiar îl plăcea pe Lucas.

- Idiotule, i-ai tras-o Maliei pe capota mașinii?

- Nu...în mașină.
Zice el și îi dau un pumn în abdomen. Anna râde,apoi îi aruncă ziarul în mână.

- Anna, nu-mi pasă de presă.

- " Renumitul arhitect Lucas Grey și recent văduva Malia Quinn și-au expus sentimentele în public. Am asistat la scene fierbinți în parcarea clădirii ce a blablabla.." Citește Anna pe fast forward.

- Îmi pare rău că mi-am sărutat iubita după patru ani.

- E vorba de reputația ei, tembelule.

- O voi repara...

- Cum?
Mă bag și eu în conversație. Lucas vine spre mine, sărutându-mă tandru și scoate pe gură ceva ce nu credeam că voi mai auzi.

- Căsătorește-te cu mine.
Înmărmuresc la cererea lui, Anna țipă ca nebuna, iar Brian o urmează.

Mă uit către Lucas, care așteaptă răspunsul meu, dar creierul meu s-a blocat.

- Iubito?

Ezit, dar îi sar în brațe, dându-i acest răspuns din toată inima.

- DA.