House of Grey

64. Gânduri

Eram doar noi doi în dormitorul uriaș al soțului meu, decorat cu trandafiri roz și lumânări albe de diferite forme. În aer se simțea doar parfumul lui.

Eu m-am așezat pe pat, pierdută în rochia pufoasă, iar Jared, în genunchi în fața mea. Scăpase de sacou și de cravată, iar cămașa îi era descheiată, nu-mi puteam lua privirea de la el...

Mi-a cuprins fața între mâinile lui mari, sărutându-mă delicat.

- Abia aștept să îmi petrec viața alături de tine, doamna Quinn.
Am zâmbit la auzirea numelui meu și mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său, șoptindu-i senzual...

- Abia aștept să te am mereu lângă mine, domnule Quinn.

M-a privit cu foc timp de câteva secunde apoi s-a năpustit asupra mea cu săruturi posesive și lacome.

- Vreau să am o familie cu tine.
Zice printre sărutări, iar eu aprob, trăgându-l apoi peste mine. Și eu îmi doresc  același lucru...

*

După câteva săptămâni

Statutul de soție era chiar  frumos.
Locuiam în casa lui Jared și eram angajată la unul dintre hotelurile tatălui său, mai precis, la cel pe care i-l dăduse cadou fiului său.

Ne înțelegeam bine, deși motivul pentru care ne certam uneori era același, cursele la care participa.
Uram să îl văd cum iese pe ușă, determinat să concureze. Știam că îi pasă de mine, dar inconștiența lui era prea mare. Era cel mai bun, într-adevăr, dar asta nu însemna nimic pentru mine. Nu și dacă într-o zi, mașinile vor însemna sfârșitul său.

*

Mă aflam și eu pe pistă azi, era plin de lume, deoarece avea loc ceva cursă importantă. Chiar nu mă interesa. Stăteam pe capota mașinii mele, departe de mulțime și mâncam leneș dintr-o pungă cu cipsuri.
Nu voiam să văd spectacolul, oricum nu vorbeam cu soțul meu , după ce a plecat val vârtej de acasă că el întârzie la cursă. Bine, înțeleg că asta e pasiunea lui supremă, dar să o lase mai moale, nu sunt egoistă, doar că nu vreau să îl pierd. Nu vreau să fiu iar singură sau să mă pierd în întuneric iar.

Trecuse deja aproape o oră de la începerea cursei, eu fiind în același loc. Îi puteam auzi pe oameni aclamând și aplaudând, iar eu eram ca cucu, singură .

- Malia? Ce tot faci aici?
Se aude vocea Annei, apoi îi văd capul blond făcându-și aparația.

- Foarte bine, mulțumesc.
Zâmbesc fals, iar ea râde.

- Te izolezi de populație?

- Nu-s curioasă de spectacol.

- ...Jer a câstigat.
Mi-a tresărit puțin inima când am auzit.

- Nu îmi pasă.

- Biiiine frumoaso, vezi că te caută.

- Spune-i să plimbe vaca.
Râsul ei cristalin mă amuza deși încercam să-mi păstrez moaca de dură.

- Super, mă voi întoarce acum, te las în singurătatea ta.

I-am făcut cu mâna, așezându-mă mai bine pe capotă. Sigur soțul meu va apărea din clipă în clipă.
Îl iubesc, dar tot merită un pumn grozav.

După cum am spus, nu i-a luat mult timp să găsească.

S-a apropiat însă încercam să nu mă uit la el.

- Credeam că soția mea mă va susține...
L-am privit tăios fără să îi ofer un răspuns.

- Iubito...
Sigur, acuma o dă pe iubire.

M-am dat jos, încercând să mã îndepărtez, dar m-a prins de mâini, lipindu-mă de el.

- Îmi pare rău...

- Mă bucur.

- Malia, te rog, revino-ți. Sunt aici, nu am pățit nimic.

Nu știu ce a fost în capul meu, dar i-am dat o palmă. Chiar și el a fost uimit.

- De data asta!
Zic răspicat după care îmi pun mâna pe maxilarul său și mă uit în ochii lui.

- De data asta, Jared. Nu pot trăi cu teama că vei pleca și nu te vei întoarce.

A răsuflat zgomotos în încercarea de a-și găsi cuvintele...
Și-a afundat fața în părul meu, sărutându-mă pe umăr. Nu m-am mișcat, eram moale în preajma sa...

- Malia...
Mi-am dus mâna la maxilarul său și i-am ridicat capul pentru a putea privi în acei ochi căprui.

- Dacă într-o zi...viteza te va ucide...

- Schh...spune punându-și degetul pe buzele mele.

- Nu se va întâmpla. Jur să mă întorc mereu la tine. Promit că voi fi bine...dar nu mă pune să renunț...pentru că nu pot.

I-am zâmbit sceptic apoi l-am sărutat încercând să blochez gândurile urâte.