House of Grey

32. Refuz?

În sfârşit era din nou weekend.
Şi totuşi, el nu era în pat când m-am trezit. Dar era altceva. O cutiuţă albă cu o fundă roşie. Uuu, cadou pentru Mali..
Exact ce aveam nevoie, un nou telefon.

Lucas a ieşit din baie, doar cu un prosop în jurul taliei şi se uita la mine cât eram de fericită, ca un copil.

- Mă cunoști, domnule Grey.

- Mă bucur că îţi place.

Am sărit din pat, în braţele lui.
- Te ador...i-am zis sărutându-l.

- Eu mai mult.
M-am dezlipit de el şi am început să butonez noul telefon.

Privirea mi-a căzut pe el. Era mai frumos ca înainte. Părul îi era acum mai scurt, îl făcea şi mai atrăgător. Puteam la fel de uşor să mă arunc pe geam sau să mă pun în faţa trenului. Ar fi la fel de dureros ca şi când mă uit la el.

Îmi simţeam buzele uscate iar oxigenul din cameră părea să se împuţineze pe măsură ce Lucas se apropia de mine. Am înghiţit în sec, încercând să ascund anxietatea.

- Iubito...
Spune el şi se aşează lângă mine, iar eu mă trag mai încoace în speranţa de a scăpa de dorinţa ce îmi mistuia corpul.

- Diseară trebuie să merg la o gală de binefacere şi vreau să mă însoţeşti. Buzele mi s-au curbat instant într-un zâmbet până la urechi..

- Normal că te voi însoţii, domnule Grey.

- În calitate de iubită.
M-a completat el, ţinându-şi mâna pe piciorul meu dezgolit.
Iubită? Devine din ce în ce mai bine.

- Iubită?
Am întrebat ca să îl tachinez.

- Da. Iubita mea. Femeia pe care o iubesc şi de care sunt îndrăgostit.
Ce declarație.
Mă uimeşti, Lucas.

- În cazul acesta, accept.
M-a tras de picior, astfel încât am ajuns sub el, cu mâinile capturate deasupra capului. Am mai spus că mişcarea asta era tare excitantă?

Da, femeie.

- Sunt onorat, domnişoară Green.

- Mmm, nu se vede...
Mi-a prins bărbia între degete şi m-a sărutat pasional, sălbatic. Mâna lui se plimba pe spatele meu, iar cealaltă încă îmi ţinea mâinile într-o strânsoare puternică.

Am gemut şi m-am foit sub el ca să îmi dea drumul la mâini. Zis şi făcut; l-am prins de ceafă, adâncind astfel sărutul. Munca era uşoară de data asta pentru că dragul meu iubit era aproape dezbrăcat. Prosopul era singurul ce ne stătea în cale...şi Lucas. Stai, cum?

Se oprise...de ce s-a oprit?

- Iubito, avem timp pentru asta mai târziu.
Ce? Ce? Ce? Era prima dată când mă refuza.

- Poftim? Tocmai ai spus cumva că.... m-am oprit şi mi-am pus mâinile în sân. M-ai refuzat. De ce ai face una ca asta?

L-am întrebat pe un ton slab. Era el sau eu? Mă transformam cumva într-o nebună?

- Malia, ce-i cu tine? Mi-a întins mâna, ducându-mă înapoi în pat.

- Nimic, las-o baltă.
Era nedumerit, dar şi eu eram. M-a refuzat şi m-am enervat... nebună, nebună...

- Eşti sigură că...

- Dacă avem timp mai târziu pentru asta, atunci acum ce facem?
I-am tăiat-o, dur.
Mi-a zâmbit dulce, apoi a dispărut din cameră, revenind cu o cutie pe braţe. Alt cadou? Eu am nevoie doar de el.

- Lucas, nu trebuie...

- Deschide-l.
Eram puţin entuziasmată, dar Lucas mă întrecea.

După ce am îndepărtat capacul, şi am desfăcut hârtia, am rămas blocată . Împăturată frumos, în cutie se ascundea o rochie minunată.

- Oh, Doamne.
Am coborât din pat şi am scos bucata de material.

- Deci?
A spus el venind în spatele meu şi îmbrăţişându-mă.

- E perfectă, mulţumesc.

- O să fi cea mai frumoasă diseară. Te iubesc. Te iubesc.
Am lăsat rochie să cadă pe scaunul de lângă pat şi mi-am pus mâinile în jurul gâtului său.

- Ţi-am spus că avem timp pentru asta. Mi-a şoptit, aruncându-mă pe pat. Obrajii îmi ardeau, eram iar ca un răcuşor.

S-a aşezat peste mine, depărtându-mi picioarele.

Vezi? Îţi dă ce vrei. Eşti o nesătulă.

Marş!

- Asta e ceea ce vrei?
Mă întrebă, sărutându-mă pe gât.

- D...a...
Suspinam deja...

- Şi asta? Degetele sale mi-au atins feminitatea, care era în flăcări.

- Aha...am zis, muşcându-mi buza. Degetele mele mai aveau puţin şi îi sfâşiau pielea de pe spate, dar nu părea să îi pese.
Corpul mi se topea sub sărutările lui , ca de obicei, eram ca o leguma fiartă în exces.