House of Grey

76. A mea

Când m-am întors la masă, însoțitoarea lui Lucas nu mai era acolo, și nici Erik, dar am decis să stau cumințică, să ne ignorăm în continuare.

Mi-am terminat mâncarea din farfurie, fără să mai beau ceva. Am exagerat puțin în seara asta, nu voiam să repet incidentul de la nunta prietenului meu.
Dar, poate era timpul pentru puțină distracție.

Simțeam privirea arzătoare a blondului asupra mea, perfect. Delicat, mă ridic de la masă și îi fac semn lui Andrew să mă urmeze. Petrecerea va deveni mult mai incitantă.

Chiar faci asta aici?

Nu aici...

Intrând pe holul unde se afla baia și ușa ce ducea la parcarea din spate, mi-am sprijinit corpul de perete așteptându-l pe Andrew.
Nu a întârziat să apară.

- Doamnă...?
Zâmbesc obraznic, apoi îl trag de papion și îmi zdrobesc buzele de ale sale. Sărutul sălbatic îmi făcea inima să iasă din piept. Mâna lui urcă  încet spre fundul meu, iar eu scâncesc când mă ridică în brațe.

Am gemut când m-a tras de ceafă, adâncind sărutul.

Vraja se spulberă la fel de repede precum începuse, în momentul în care m-am trezit că Andrew este trântit pe podea.

Lucas, lua-te-ar mama lui...ahhh...
Nu am timp să reacționez la scena derulată înaintea ochilor mei, că mă apucă dur de mână și mă trage după el.

Picăturile reci de ploaie mă lovesc imediat ce sunt trasă afară.
Nu ești întreg la cap?

- Lucas, ce naiba?
Nu părea că îi pasă de faptul că suntem uzi leoarcă, continua să mă tragă după el.

- Oprește-te!
Strig și îmi pierd echilibrul căzând în genunchi. Super. Adio rochie frumoasă.

Vrea să mă ajute, dar îl îndepărtez înjurând încet. Reușesc să mă ridic și sunt gata să îl înfrunt.

- Ești bine?
Întreabă de parcă a coborât de pe Marte.

- Ești nebun? Ce naiba ai?
S-a poziționat în fața mea, cu mâna pe talie. Picăturile de ploaie îi cădeau pe față, era al naibii de atrăgător, dar trebuia să rămân rațională.

- Ai venit aici să îți faci de cap cu barmanii?
Ah, gelozie...

Mă îndepărtez de el, apropiindu-mă de mașini.

- Dar tu? Nu ești ocupat cu roșcata?
Îi reproșez cu ură, imaginându-mi cum a sărutat-o sau altceva.

- Malia, eu am venit cu ea, tu ți-o trăgeai cu ăla pe hol!
Ridică considerabil tonul, îndreptându-se cu pași mici către mine.

- Ce îți pasă? Parcă mi-ai zis adio!
Deci... Ce cauți aici?
Maxilarul îi era încleștat de furie.

- La naiba, femeie!

- Putem să nu facem asta aici? O să ne vadă cei de la presă.
Spun încet în speranța că va termina circul, dar dimpotrivă; râde batjocoritor, după care urlă intenționat.

- Nu-mi pasã. Să ne vadă! Să știe și ei cine e adevărata Malia Green!

- Quinn, idiotule!

- Poate ți-ai schimbat numele, dar ești aceași ca în prima zi în care ai intrat în casa mea.

Corpurile noastre erau acum lipite, iar el îmi contura maxilarul cu degetul rece. Pielea mi se făcuse de găină, eram blocată în fața lui.

- Taci!
În fracțiune de secundă, mă prinde de talie și mă așează pe capota unei mașini, poziționându-se între picioarele mele. O poziție nu tocmai favorabilă, având în vedere rochia mea crăpată, care îmi lăsa acum lenjeria la vedere.

M-am lăsat pe spate când el se aplecă mai mult peste mine.

- Ești aceeași Malia. Aceeași care a împărțit primul fior cu mine...șoptește, cu buzele lipite de gâtul meu. Nu am putere pentru a reacționa, stau și îl ascult uimită.

- Aceeași Malia de care m-am îndrăgostit, care a vrut să se sinucidă...la fraza asta mi-a venit să plâng, dar m-am abținut, până la urmă avea dreptate.

- Aceeași căruia i-am tras-o în lift, hm, îți amintești? Am înghițit în sec la atingerea lui pe fesele mele...se aplecase atât de tare peste mine încât bărbăția lui era exact peste feminitatea mea, dându-mi fiori prin tot corpul.

- Aceași care s-a căsătorit cu cineva, știind că eu sunt cel pe care îl va iubi mereu. Ai încercat să scapi de mine? Ești a mea, pricepi? Mereu vei fi! Nu mă lasă să răspund că își împleticește degetele cu ale mele și mă trage într-un sărut pasional ce-mi face sângele să fiarbă. Sărutul pe care l-am așteptat patru ani, la care m-am gândit în fiecare noapte timp de doi ani.

Și așa a reușit să readucă sentimentele la suprafață...
Limba lui se adânci în gura mea, părul mi-l strânse puternic în pumn, iar cu cealaltă mănă mă ținea lipită de el. M-am împrins în el și am gemut la contactul cu umflătura din pantalonii săi.
Mereu am fost a lui. Mereu voi fi.

Știam deja că paparazzi capturaseră momentul, deoarece observam luminile blitzurilor,  iar mâine voi fi pe prima pagină, dar ăsta era un detaliu nesemnificativ în comparație cu momentul în care eram prinsă.

Încă ploua, dar nu voiam să mă opresc.

- Iubita mea, mi-a fost așa dor de tine...
Se oprește, dă un telefon și nu trece mult până o limuzină poposește în fața noastră.

Îmi deschide portiera, intrând dupã mine. La naiba dacă mai puteam aștepta, explodam înăuntru.
Fără vreun cuvânt, îl trag peste mine, trecându-mi limba peste buzele lui dulci. Simt cu zâmbește, dar nu mă opresc.