House of Grey

46. Haosul din viața mea

* După o lună *

Probabil vă întrebați dacă sunt mai bine...
Răspunsul e nu.
Viața mea a devenit un haos iar eu aveam nevoie de puțin calm în tot acest haos...

M-am angajat la patiseria tatălui meu, iar Ben a fost foarte înțelegător cu mine, în ciuda întâmplărilor din ultima vreme.
Nu era un loc de muncă, era mai mult o scăpare, câteva ore în care încercam să nu mă gândesc la viața mea oribilă.

Dylan încă mă vizita zilnic pentru a se asigura că sunt bine sau că trăiesc. Jared nu îi spuse despre acel moment din seara când am vrut să-mi iau viața și îi sunt recunoscătoare, deoarece dacă ar afla, Dylan probabil m-ar arunca de pe o stâncă. S-ar asigura că mă ucide el, înainte să mă ucid singură.

Pe Jared nu l-am mai văzut dar nu pot să mint...m-am gândit la el, încă o fac. Iar despre cel care m-a adus în starea asta, căruia nu vreau să îi menționez numele, nu am mai auzit nimic. Speram că a dispărut deja din Florida împreună cu oxigenata aia.

*

Era deja după masă așa că am plecat de la patiserie, mă simțeam obosită și nu voiam să încurc lumea pe acolo, cu starea mea. În ultimul timp eram tot mai obosită, ceea ce mă făcea să fiu îngrijorată, chiar dacă nu-mi prea păsa de soarta mea. Era nevoie de un miracol pentru a redeveni om și nu o legumă.

Mergând pe stradă către casă, o crampă puternică în abdomen aproape m-a făcut să cad în genunchi de durere. A urmat apoi alta, și am fost obligată să mă așez pe pervazul unui magazin. Durerea îmi fulgera pântecele, aproape dându-mi lacrimile.

Era cumva o mica posibilitate să fiu...? O, nununu.

Încă îmi amintesc cuvintele lui Britt din acea zi: "nu vreau să te speri...dar poate ești însărcinată". Însărcinată în urma unui viol? Nu exista ceva mai groaznic...nu mi se putea întâmpla mie asta...

De ce nu faci un test?

Pentru că nu vreau să aflu, idioato.

Malia...nu te mai fă idioată și du-te la farmacie. Nu e în regulă.

Dar...Nu sunt în stare să intru în farmacie și să cer chestia aia a cărui rezultat mă poate trimite direct la psihiatrie.

Poți. Mereu ai fost puternică.

Chiar nu e adevărat.

Bine. O voi face.

Și mă aflam în fața farmaciei, panicată ca naiba. Pot face asta. Nu sunt însărcinată. Va ieși negativ și îmi voi continua viața mizerabilă.

Am intrat, la fel de panicat, cerându-i apoi farmacistei două teste de sarcină. Am fugit acasă și m-am închis în baie. Doamne, te rog, ajută-mă... Deja plângeam și tremuram cu nenorocitul ăla de test în mână.

Bun...am urinat pe bețele alea idioate și acum trebuia să aștept câteva minute care păreau ore. Timp în care mă rugam, am zis mai multe rugăciuni decât în toată viața mea.

Au trecut patru minute, nu trei... și nu am îndrăznit să mă duc mai aproape pentru a vedea rezultatul...

Haide. Fă-o. Totul va fi bine. Viața ta se va îmbunătăți.
M-am apropiat de blatul chiuvetei și am luat testul în mână. Încet, am deschis ochii...

Nu.

Am privit și celălalt test...aveau același rezultat...

Pozitiv.

Le-am aruncat pe jos, împreună cu restul lucrurilor din baie și am căzut în genunchi plângând.

- De ceee ???
Cum e posibil ca viața mea să devină și mai îngrozitoare?

Casa era un dezastru; am spart tot ce mi-a fost la îndemână. Acum mă uram și mai tare, uram acest copil mai mult decât orice. Nu era rodul iubirii era produsul unui abuz teribil și nu îl voiam în viața mea!

- Te urăsc! Am strigat uitându-mă către abdomen. Te urăsc, mori!
Îmi aducea aminte de Matt și mă făcea să tremur când în minte îmi reveneau scenele violului.

Mulțumesc, Doamne că mi-ai dat o viață de câcat! Mai bine ia-o. Nu o mai vreau...