House of Grey

14.Salvează-l

Au trecut deja două săptămâni de la plecarea mea din casa lui Grey. Mă simţeam relativ mai bine, nu am mai plâns. Am fost destul de slabă în ultima vreme iar acum era momentul să mă ridic.

Gata cu plânsul, Malia.

Așa te vreau.

Grey făcuse acea greşeală oribilă, însă și eu aveam o parte din vină. Eu l-am provocat. Când i-am zis că i-a tras-o Kendrei s-a enervat peste măsură, iar faptul că am refuzat să discut cu el a fost probabil picătura care a umplut paharul.
Nu m-a sunat. Nici măcar o singură dată. Şi nici nu a venit aici...

Am vorbit cu fetele aproape zilnic, ştiam că Lucas nu a ieşit din casă prea mult, că a petrecut timp în camera mea şi că a uitat complet de firmă. Da, în sfârşit ştiam cu ce se ocupă Lucas. Avea o firmă de arhitectură "Grey House". Amuzant, toate drumurile duceau la casa lui.

Totuşi, mă plictiseam în casă, aşa că am hotărât că e timpul pentru o plimbare. Era o după-masă plăcută.
Am făcut ce nu făcusem în şase luni, m-am machiat, nu mult, dar se observa diferenţa; apoi mi-am aranjat părul.

În schimbul plajei fierbinţi am ales să merg la patiseria tatei, pe care acum o deţinea Ben, partenerul tatălui meu. Era prima dată când mergeam acolo, de la moartea lor.

Când am intrat, totul părea atât de familiar. Parcă aşteptam să îl văd pe tata ieşind din bucătărie cu zâmbetul pe buze, nerăbdător să-i servească pe oameni.
Am rămas câteva clipe privind în gol. Mirosul de pateuri proaspăt scoase din cuptor era extraordinar. N-aș pleca prea curând.

- Malia?
Am fost scoasă din transă de vocea calmă şi răguşită a lui Ben.

- Ben!
M-am întins şi l-am îmbrăţişat.

- Mi-a fost dor de tine, fetiţă. Nu te-am văzut de...

- 6 luni. I-am completat eu propoziţia.

- Da. Cum eşti?

- Sunt...bine, acum.
Am zâmbit timid.

- Mă bucur. Ştiu că ai trecut prin-

- Ben. Sunt bine, nu vreau să vorbim despre asta.

- Scuză-mă, draga mea.
Îmi mângâia părul, încet.

- E-n regulă...

- Spune-mi, cu ce te pot servi?
Asta era o întrebare dificilăavand în vedere ca toate erau delicioase.

- Malia, te uiţi la ele de 10 minute. Spune ce vrei.
Mi se adresează Ben, râzând.

- Vreau un foietaj cu vişine, brioşe cu ciocolată, două, un foietaj cu mere, şi o chestie din aia cu ciocolată.
Eram ca un copil mic.

- Mulţumesc Ben, ne mai vedem.

- Ai grijă, frumoaso.
I-am zâmbit după care mi-am luat punguta cu bunătăți şi am plecat.

Deși bătea ușor vântul, vremea era caldă şi plăcută.

A început să-mi sune telefonul când eram aproape de casă.

Anna.
Aveam încă patru apeluri pierdute de la ea. Cam îngrijorător.

- Anna?

- Doamne, Malia!! Ce faci cu telefonul ăla? Vocea ei suna disperată.

- Ce s-a întâmplat? Am sărit ca muşcată de viperă.

- Lucas... în secunda următoare am simțit cum mi se scurge tot sângele și amețesc.

- Ce are Lucas?

- Îmi pare rău...trebuia să te anunţ mai repede.

- Anna!

- Trebuie să mergi...e la firmă....e beat de două zile şi nu lasă pe nimeni să se apropie.

Cum să facă aşa ceva? Să te ia naiba, Lucas Grey. Tot e mai bine decât să fie mort sau ceva mult mai grav totuși.

- Poftim? De două zile?

- Malia du-te, te rog...salvează-l pe dobitoc.

O clipă am rămas blocată.
Să mă duc?

Normal...doar îl iubeşti...

Dar...

Doar du-te.

Fără să mai stau pe gânduri, i-am cerut Annei adresa şi m-am grăbit.
Inima îmi bătea frenetic, aerul se simţea inexistent, iar picioarele parcă nu mai ascultau de mine.

Aveam să îl văd după două săptămâni... şi era beat... . Îmi era frică de el, dar ştiam că voi fi în regulă. Nu avea să mă rănească.

Să sperăm.

Ajunsă în faţa clădirii impunătoare din mijlocul oraşului, mi-am făcut curaj şi am intrat. Bărbaţii în costum şi secretarele înalte, brunete, elegante erau pretutindeni. "Grey House" se odihnea impunător pe peretele de la intrare, iar pe pereţi erau aşezate impecabil planurile celor mai importante proiecte. Semăna mai degrabă cu un muzeu.

Repezită, am fugit la domnişoara de la recepţie.

- Bună ziua, cu ce vă pot-

- Biroul lui Lucas Grey. Trebuie să îl văd.

- Aveţi programare?
Ce programare? Femeia asta e nebună. Auzi că programare...

- NU! Sunt...iubita lui.

- Oh...
Oh, te-ai deşteptat, proasto.

- Etajul 12. Secretara domnului este-

N-am stat să ascult continuarea, eram deja în lift.
Sus, după un birou înalt şi multe dosare era o tânără blondă cu nişte superbi ochi verzi.

- Hei, am venit pentru-

- Lucas. În capătul holului.
A zis zâmbind.

- Mersi. Săraca...părea traumatizată.

Am tras aer în piept şi am deschis uşa masivă.

L-am văzut din prima clipă...stătea cu spatele la uşă având în mână un pahar, iar pe jos mai multe sticle goale. Frumos peisaj, nu am ce zice.

Mi-a fost atât de dor de el.