House of Grey

7.Îmi pasă

Lucas pdv

Mă învărteam ca nebunul prin birou, mai aveam puţin şi făceam o gaură în podea.
Am fost un prost. Cum am putut să ridic mâna asupra ei? Niciodată nu făcusem asta. Nimănui...mai ales femeii de care îmi păsa cel mai mult în momentul ăsta. Da, îmi păsa de ea.
Îmi amintesc perfect când am plecat din camera ei şi a strigat după mine, întrebându-mă dacă înseamnă ceva pentru mine. Dar nu am putut să îi spun. O ştiam doar de câteva zile, însă vorbisem serios...voiam să o repar, să o vindec, să o readuc la viaţă; niciodată nu îmi dorisem ceva atât de tare.

Când Dylan mi-a spus povestea ei nu am simţit milă, pentru că știam că nu îşi doreşte milă. Ea era un suflet pierdut. Inima ei era atât de distrusă încât nu mai îşi găsea rostul în lume. Ştiam că încercase să îşi ia viaţa, iar Dylan fusese acolo de fiecare dată.
Era frumoasă şi nu merita tot ce i se întâmplase. Sub chipul palid, cu cearcăne şi înlăcrimat, era frumoasă. Unică. Puternică şi curajoasă, până la urmă era prima femeie care strigase la mine de mă făcusem cât un purice în faţa ei.

Şi totuşi...cum să ridic mâna la ea? Nu aveam să o lovesc, asta era clar, dar totuşi intenţia mea fusese total greşită.
M-a enervat. De aceea am făcut-o. M-a enervat rău, pentru că a luat-o gura pe dinainte. Nu ştia despre ce vorbeşte. Casa asta nu era un bordel, aşa cum își imagina ea; ele nu erau jucăriile mele sexuale. Anna, pe ea o salvasem din ghearele traficantului de Brian; niciodată nu o am obligat-o să facă nimic cu mine, ea a vrut... dar apoi a spus că e greşit ...de atunci îmi spune doar domnule. Lily...ea fost scoasă la licitaţie de părinţii săi, pentru bani. Un partener mă sunase să vadă dacă sunt interesant. I-am spus că da, dar am făcut-o doar pentru că prietenul meu Erik era îndrăgostit de ea. O văzuse în club, în noaptea licitaţiei dar nu avuse destui bani. Era plecat în Europa acum, şi mi-o lăsase pe cap. Şi mai era Kendra, pe ea am primit-o în urma unei datorii; persoana respectivă nu avea bani, aşa că mi-a dat-o pe ea. Şi am păstrat-o. De ce? Ei bine, am şi eu nevoile mele, iar Kendra le îndeplineşte cu succes.

Nu vreau să mă dau mare binefăcător, dar ştiu cum este să îşi bată cineva joc de tine. Să suferi, şi să nu fie nimeni acolo să te ajute, aşa că le-am salvat pe fetele astea fără să cer nimic în schimb. Când va veni vremea, vor părasi casa asta.

Era deja ora şase. Cum trecuse timpul atât de repede? Parcă acum era dimineaţă şi mă certam cu Malia. Nu am fost azi la birou, arhitectura putea să mai aştepte.

Fără să mai stau pe gânduri am urcat în camera ei. Era liniște, iar luminile erau stinse. Nu am bătut la uşă, am intrat şi am căutat-o cu privirea...apoi am văzut-o. În mijlocul patului cu baldachin, dormea, era atât de mică şi firavă. Corpul ei micuţ îmbrăcat doar de o lenjerie intima albă era acoperit cu cearşaful negru din mătase. Am zâmbit fără să îmi dau seama, si brusc, se întâmpla ceva acolo jos...aveam instant nevoie de o pereche de pantaloni mai mari...

Lucas, nu te mai gândi la prostii şi calmează-l pe uriaş.

Am acoperit-o mai bine şi i-am dat părul de pe faţă. Era aşa frumoasă; puteam să o privesc ore în şir.

- Eşti aşa perfectă...şi eşti a mea. Promit că o să te repar. O să te vindec, chiar dacă mă voi îndrăgosti de tine. Pentru că, deja o fac. Imi pare rău pentru ce am făcut azi, Malia. Sper că m-ai iertat.
I-am spus în timp ce am sărutat-o pe frunte.

Eram uimit de performanţele mele. Niciodată nu avusem curaj să spun ce simt. Nu îmi plăcea să fiu îndrăgostit şi toate tâmpeniile alea, iar cu Malia, mă riscam destul de mult. Nu voiam ca ea să afle despre acea parte întunecată a trecutului meu întunecat. Niciodată.

Malia pdv

M-am trezit brusc cu un sentiment ciudat ca și cum cineva tocmai fusese aici, sau am visat...Oare a fost Lucas? Aşa cred...încă se simţea o tentă din parfumul său în aer. De ce a venit aici?
Cu ochii în ceaţă, am luat telefonul de pe noptieră; era 21:45. Totuşi, am hotărât să mă pun înapoi la somn...am tras cearşaful negru peste mine; aveam doar o amărătă de lenjerie de mine. Din dantelă...da...Lucas avea gusturi bune.

Pff, nu cred că am dormit deloc, trecuseră două ore. Două ore în care am stat în toate poziţiile posibile de somn dar nu am adormit. Două ore în care nu făcusem altceva decât să mă gândesc la Grey. Nu înţelegeam ce e cu mine...creierul meu ducea parcă lipsă de oxigen, da...sigur asta era, de aceea eram aşa tâmpită.

Ridicându-mă din pat, am tras aer în piept şi fără să mai gândesc, am făcut ceva ce sigur mă va face să mă simt vinovată mai târziu. Dar, pentru prima dată, mi-am ascultat inima, nu creierul...şi aşa neoxigenat.

Am ieşit din cameră şi am intrat la Lucas.