House of Grey

2.Decizie

Când am auzit că Dylan avea să imi facă o propunere am fost într-adevăr curioasă. Ce putea să-mi propună? Vizita la vreun psihiatru sau la un sanatoriu, cel mai probabil.

Ne îndreptam amândoi spre casă, foarte tăcuți. De când a spus "am o propunere" niciunul dintre noi n-a mai scos vreun cuvânt.

- Deeeci?
Am zis, în speranța că prietenul meu îşi va deschide gura. Însă tot ce a făcut a fost sa mă privească ciudat.

- Ok. Oh, şi-a deschis gura.... După cum spuneam, te iubesc.

- Şi eu te iubesc. I-am tăiat-o brusc. Aşa ca zi odată ce-i cu propunerea asta? Mă trimiți la nebuni?

- Ce? Nu!! Aş face asta, probabil...dar am ceva mai bun.

- Dylan, doar zi odată. Promit că nu o să te lovesc unde nu răsare soarele dacă zici o tâmpenie.

- Mali, ai încredere în mine?

- Normal că am, cretinule.
Nici nu mi-am dat seama că în tot acest timp îi strângeam tricoul în pumn.
Mi-a zâmbit. Era cel mai sincer zâmbet al său iar eu îl iubeam pentru asta.

- Vreau să te repar, Malia. Nu îşi dădea seama că tot ce scotea pe gură era ciudat? Te duc intr-un loc. Promit că va fi totul bine. Tu vei fi bine.

Mă uitam confuză la el, ce tot vorbea?

- Ce loc? Eşti nebun? Cum să mă repari când nu mai ai ce repara?
Am început sa ridic tonul si m-am smucit din strânsoarea mâinilor sale.

- La naiba...doar vino cu mine. Ok?

Mă privea în ochi, în timp ce simțeam acea căldură familiară. Era iubire.
Poate avea dreptate. Poate trebuia doar să ascult de el şi să merg in acel loc. Poate era momentul să fac ceva nou cu viața mea, ceva care să mă ajute, să imi adune bucățele din inima rănită și să le lipească la loc.

- Bine. Am zis, oftând.
L-am simțit şi pe Dylan mai relaxat, aşa că i-am zâmbit timid.

- Măcar zi-mi ce e locul ăsta?

- O casă.
Uau, m-a lămurit în totalitate.

- De ce presimt că îţi iei adio?

- Nu o fac. Sunt doar bucuros că ai acceptat.

Ok, poate păream nebună că acceptasem să merg într-un loc necunoscut. Presupun că eram doar curioasă. Până la urmă ce se putea afla in acel loc şi avea să mă facă fericită?

Mi-a zâmbit la rândul său şi m-a tras într-o îmbrățişare puternică.

*

- Eşti sigur că ai venit unde trebuia?

L-am întrebat privind spre vila uriaşă din fața noastră. Mai bine zis, palat. Arăta ca o fortăreaţă.

- Stai liniştită, ştiu unde locuieşte prietenul meu.
Mă asigură, zâmbind ştrengăreşte.

- Malia... doar coboară din maşină şi intră in casa aia.

- Doar intru şi atât?
Dylan a râs după care m-a sărutat pe frunte.

- Doar atât. Biroul lui e la capătul holului, va știi ca eu te-am trimis. Știe despre ce este vorba. Te iubesc.

Asta a fost atât de ciudat.
Ce naiba se întâmplă de fapt?

L-am îmbrațișat pentru ultima dată şi am coborât. Nu era nimeni pe lângă casă, dar se puteau observa camerele video la fiecare colţ. Am tras aer în piept şi am intrat înăuntru. Dubios... Adică, oricine poate intra aici? Hmm... mă uitam atent, dar chiar nu era nici urmă de om.

Interiorul era fenomenal, bineînțeles. Marmura, cristalul și trandafirii albi erau elementele predominante. Nu văzusem aşa ceva în viața mea, nici măcar la televizor.

Tăcută, am traversat holul împânzit de tablouri valoroase si am ajuns în fața unei uşi de mahon, zici că era poarta iadului. Şi am intrat, pur şi simplu. Apoi mi-am dat seama ca o proastă...uitasem să bat la uşă. Dar era deja prea târziu...cei doi bărbați din încăpere mă priveau destul de furioşi.

- Cine naiba eşti? Şi de ce intri fără  permisiune? Ieşi afară!
Nici nu am apucat să spun ceva, am fugit afară. Ma aflam de 5 minute aici și deja reușisem sa enervez pe cineva și sa par complet fără maniere.
Way to go, Malia!

- Idiot...
Am zis în şoaptă încât să nu audă nimeni.

Trebuie să recunosc însă...vocea respectivului, oricine ar fi fost el, mi-a trimis fiori prin tot corpul iar imaginea sa îmi era deja întipărită în minte. Înalt, păr blond dat peste cap, barba care îi dădea un aer misterios, sexy şi ochii de un albastru patrunzător. Să nu uităm de costumul gri. Nici măcar eu nu ştiam cum am putut observa atâtea detalii in doar câteva secunde. Ce-i drept, felul în care arăta mă captivase atât de tare încât la celălalt bărbat nici nu mă mai uitasem.

Revenind pe Pământ, stăteam ca bleaga în fața uşii neştiind ce să fac. Voiam să plec, dar ceva îmi spunea să rămân. Trebuia să am incredere în Dylan; lucrurile aveau să devină mai bune.

Stând acolo şi meditând, aud cum uşa se deschide silențios şi îl lasă la iveală pe bărbatul ce era alături de bestia sexy. Mă priveşte amuzat preț de câteva momente apoi pleacă, lăsându-mă cu ochii în soare. Ce-a fost asta?
Nu mai am timp de răspunsuri, căci mă intorc şi dau de doi ochi albaștri în care mă pierdeam deja.
Am dat rapid din cap ca să alung gândurile idioate şi l-am privit curajoasă pe bărbatul masiv.

- Malia...a spus el într-un final.