House of Grey

35. Dorinţe

Plângeam, stând rezemată ce capotă. Ce se întâmpla cu mine. Îl iubeam pe Lucas...dar ...atunci de ce am vrut din tot sufletul să îl sărut pe Jared?

L-am văzut pe Dylan fugind spre mine şi mi-am şters rapid lacrimile.

- Îmi pare rău. Iartă-mă. Nu trebuia să îţi spun să rămâi.
M-am refugiat în braţele lui, începând din nou să plâng .

- Nu mai plânge, te rog.

- Dylan...

- Nu s-a întâmplat nimic. Nu plânge. M-am smucit din braţele lui, ca o bezmetică.

- Nu înţelegi! Am vrut să se întâmple. Am vrut să îl sărut! Cu toată fiinţa mea. Nu mi-am dorit niciodată ceva atât de tare.
Dylan mă privea bulversat...

- Mali, e ok. Promit că nu o să îl mai vezi.

- Dar...ce se întâmplă cu mine? Nu înţeleg...

- Shh.. eşti doar atrasă de el. Ştiu că îl iubeşti pe Lucas.
M-a sărutat pe frunte şi m-a ţinut în braţe pentru câteva momente. Mereu reuşea să mă liniştească...

Mi-am luat rămas bun de la el, pornind spre casă. Aveam noroc că Lucas nu era acasă; nu aş fi fost în stare să îl privesc în ochi. Era a doua oară când mi se întâmplau chestii de genul, cu Jared. Era ceva inexplicabil... dar, să fie oare adevărat? eram doar atrasă de el? De unde să ştiu ? Nu ştiu. Am fost atrasă şi de Lucas, încă din prima clipă,însă nu a fost la fel. Când îl văd pe Jared, totul din jurul meu dispare. Gata! Trebuie să uit. Trebuie să uit. Jared nu există. Jared nu există...

Jur să îl uit. Jur...

*

Mai era o zi până la petrecere, totul era pregătit. Speram să îi placă sărbătoritului. Am vrut să îi fac o surpriză aşa că am comadat trandafiri albi, ca să vadă că nu mă deranjează trecutul său...dar...apoi m-am răzgândit, aşa că am schimbat comanda în trandafiri roz şi crini albi alături de baby roses verzi. Perfect. Camera va fi aranjată mâine dimineaţă, când Lucas nu va fi prin preajmă. Uu, eram fericită pentru realizarea mea.

Se apropia miezul nopţii, eu îl aşteptam încă să vină acasă. Niciodată nu a lipsit atât de mult,dar ştiam că ziua de azi fusese una încărcată.
Mai era o oră şi era ziua lui. Oficial, 28 de ani. Mmm, chiar nu conta vârsta, pentru mine, Lucas era cel mai atrăgător, indiferent de ani sau alte criterii nesimnificative.

Nu a trecut mult timp şi am auzit uşa de la intrare închizându-se şi paşi pe scări.
A intrat în cameră, aruncându-şi sacoul pe scaun.

- Hei... i-am spus, mergând lângă el. Mi-am presat buzele de ale sale, trcându-mi apoi limba peste ale mele.

- Credeam că dormi, iubito.

- Cum să dorm? E ziua ta peste 20 de minute.

- Tu eşti cadoul perfect în fiecare zi... Ow, ce drăguţ era. Se vedea că e obosit, dar nu aveam să renunţ la planul meu.

Încet, am început să îi desfac nasfurii de la cămaşă, apoi pantalonii. Ce zici de puţină tortură, domnule Grey?

- Malia..

- Hm? I-am atacat buzele în mod sălbatic, el îmi ţinea părul în pumn, lipindu-mă de corpul său.

- Te iubesc, sărbătoritule.

- Mhm, peste 10 minute.
M-a prins de fese, ridicându-mă în braţe. Mă săruta tandru, apoi pasional, nici nu mai ştiam, eram zăpăcită.

Îmi lăsa sărutări de foc pe abdomen...gemetele mele erau dovada plăcerii.

- La mulţi ani, iubitule.

- Te iubesc.

- Mereu...