84. Final

284 7 0
                                    

Câteva zile mai târziu

Îi făceam de mâncare lui Brian, iar ceva mirosea urât...am luat farfuria și am mers la Lucas.

- Iubitule, mâncare asta e stricată?
Îi întind farfuria, iar el gustă. Stă puțin pe gânduri, apoi zambește.

- Nu. E chiar bună.

- Atunci ce nai-
Sunt întreruptă de strigătul lui Brian. Nu era de bine.

Fug în bucătărie și îi văd mâna sângerând.

- Brian, oooo Doamne. Ce ai făcut?

- Cuțit...
Mă privea inocent, de parcă nu ar fi făcut nimic greșit. Aici semăna cu tatăl lui, la naiba, era identic.

- Ce s-a întâmplat?
Mă ajunge și blondul din urmă, căscând ochii când îl vede pe Brian cu sânge, plângând.

- Îl duc la spital.
Iau un prosop și îi înfășor mânuța, apoi mă reped la mașină, lăsându-l pe Lucas în urmă. Îl aud cum strigă te iubesc, dar sunt prea distrasă pentru a-i răspunde.

- Brian, ce am zis eu legat de cuțite?
Mă privește, cu ochii înlăcrimați.

- Nu e voie.
Plângea cu sugițuri, săracul. Sper să nu rămână cu cicatrice.

- Puiul meu...

*

- Pot să intru cu el?
Doctorul aprobă, iar eu execut. Acesta începe să curețe rana micuțului meu. Când simt mirosul acela de medicamente mi se întoarce stomacul pe dos, iar starea de vomă nu întârzie să apară.

- Doamnă, sunteți bine?

Nu apuc să răspund că mă trezesc în fața toaletei, în genunchi, vomitând. Fir-ar să fie.
Dau cu apă rece pe față, apoi mă reîntorc în salon. Mânuța lui Brian era deja bandajată; nu mai plângea.

- Mă scuzați...nu știu ce am...cred că de la miros...
Doctorul zâmbește, apoi se apropie de mine.

- Sunteți sigură?
Îl privesc confuză, și chiar nu știu ce să spun...

- A....adică?

- Doamnă Quinn, ați putea fi însărcinată?

Păi tu mă întrebi pe mine? Tu ești doctorul, nu eu.

- Ăăă-

- Permite-ți-mi să vă fac un ecograf.
Însărcinată? Copilul lui Lucas... Uitasem să respir, dacă era adevărat...vai Doamne....

Brian stătea cuminte pe scaun, în timp ce domul doctor îmi punea gelul rece pe abdomen. Aveam niște emoții groaznice...nu mai repiram corect, iar capul îmi vujuia.

Inima mi s-a oprit când am văzut acel punctuleț negru pe ecran. Punctulețul meu.

- Felicitări...veți fi mamă. Sunteți însărcinată într-o lună.

Încep să plâng isteric, de parcă nu aș vrea acest copil, dar, de fapt eu sunt atât de fericită încât nu știu cum să reacționez. Voi avea un copil cu Lucas...

*

Cred că am condus cu o mie la oră, iar Brian nu înțelegea de ce tot plâng.

- Mama...

- Sunt doar fericită, puiule.
El își întinde mânuța spre abdomenul meu și mă mângâie.

- Bebe...spune, zâmbind.
Încep să plâng și mai tare, dar chiar nu mă puteam opri. Era ceva minunat.

Parchez în două secunde, Brian fuge în grădină, iar eu dau buzna în casă.

- Grey? Greeeey? Unde ești?
Strig ca o descreierată, după care îl văd că iese din bucătărie.

- Sunt însărcinată!!
E a doua oară în viața mea când îl văd cu lacrimi în ochi.

- Un copil...al meu?
Dau din cap, cu extaz, iar el mă sărută de nenumărate ori, apoi se pune în genunchi și își lipește buzele de abdomenul meu.

- Copilul meu...

***

Asta a fost povestea mea. Mai frumoasă decât puteam visa, iar momentul anterior pot să spun că m-a marcat. Faptul că Lucas era atât de fericit, mă făcea să mă îndrăgostesc și mai tare de el. Da, aveam tot ce-mi puteam dori.

A fost o călătorie extraordinară, pe care aș repeta-o oricând.

Xx Malia Quinn- Grey ♥♥♥

House of GreyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum