House of Grey

29. Secretară?

Azi am reuşit să mă trezesc înaintea lui Lucas. Cu câtă mândrie o spun.

- Ce matinală...
A spus somnoros. Cea mai frumoasă voce era cea de dimineaţă.

- Voiam să te văd înainte să pleci.
M-am întins să îl sărut, apoi m-am tras înapoi. Având în vedere că eram dezbrăcaţi, existau şanse să nu plece prea curând la birou.

- Cât e ceasul, iubito?

- Opt.

- La naiba!
A sărit din pat foarte panicat, în 10 minute a fost spălat, îmbrăcat, gata de plecare.

- Lucas, eşti ok?
L-am întrebat printre râsete.

- Am o şedinţă importantă. Te sun după.
Şi s-a făcut nevăzut. Super. M-am trezit ca să îl văd pentru un minut.

*

Am rămas în pat, în speranţa că voi lenevi toată ziua, mâncând îngheţată şi uitându-mă la televizor. Iubitul meu drag a fost cel care mi-a stricat planurile.

- Da, Lucas...

- Malia, am nevoie de tine.

- Mmm...da?

- Da. Am uitat nişte acte acasă şi am mare nevoie de ele. Poţi te rog să mi le aduci?
Oh...nu se referea la...

- Sigur...unde sunt?

- Mapa roşie, în sufragerie.

Mda...aş putea să îl chinuiesc puţin. Cum? M-am machiat ceva mai provocator decât de obicei, mi-am luat cămaşa lui, o fustă strâmtă până la genunchi şi cei mai geniali stiletto pe care îi aveam. Arătam perfect pentru a-l distrage pe Lucas.
Am luat mapa şi-am pornit glorioasă la drum.

Ştiam că se va holba lumea la mine, dar chiar nu conta atâta timp cât aveam un scop de îndeplinit. Era chiar amuzant cum cu puţin timp în urmă voiam să scap de Lucas, şi acum eram obsedată de el.

Am salutat-o pe Claire care mi-a făcut semn că Lucas se află în sala de şedinţe şi că mă aşteaptă. Sunetul tocurilor mele aveau ecou pe hol, ardeam de nerăbdare să intru în sală.

Am afişat un zâmbet cuminte şi am păşit încrezătoare înăuntru. Lucas se afla în capul mesei, arătând la fel de bine ca întotdeauna, ca un conducător, iar celelalte scaune erau ocupate de bărbaţi la fel de impunători.

- Malia... mă privea calm, dar puteam observa şocul în ochii săi.
M-a studiat din cap până în picioare, rămânând fixat pe cămaşă.

Da, aşa mă simt eu când porţi tu costum, Lucas.

I-am întins mapa, zâmbindu-i.

- Mulţumesc mult.

- Cuplăcere, domnule Grey.
Am avut grijă să îi ating gulerul cămăşii, apoi mi-am luat la revedere de la domni şi m-am îndreptat spre biroul său.

Game on.

Nu a durat mai mult de 20 de minute până să dea buzna înăuntru. Părea nervos, dar în sensul bun... Privirea îi era întunecată, părând gata să mă atace. A închis uşa cu cheia şi s-a repezit la mine.

- Eşti nebună? Cum să-mi faci aşa ceva în timpul unei şedinţe?

- Ce ţi-am făcut?

M-a prins de fese ridicându-mă pe birou. Dur.

- Îţi stă bine cu cămaşa mea...

- Ştiu.
I-am şoptit senzual în timp ce îmi devora gâtul. Buzele sale parcă lăsau urme de foc pe pielea mea, iar şiroaie de transpiraţie îmi coborau pe frunte. Doar el mă putea face să mă simt aşa.

A răsturnat lucrurile de pe suprafaţa mesei şi m-a întins pe spate...uram tortura asta.
Mi-a sfâşiat la propriu cămaşa, lăsând la vedere sutienul alb din dantelă. Cum făcea totul atât de intens, doar prin simple gesturi?

Ăsta era Lucas Grey.

Nici nu s-a chinuit să îmi dea fusta jos. De data asta a fost putin dureros, însă a avut grijă să transforme durerea în plăcere. Era atât de frumos, muşchii i se încordau la fiecare mişcare, iar felul în care îmi ţinea mâinile deasupra capului, mă făceau şi mai nerăbdătoare. Lacomă. Nesătulă. Nu mă puteam sătura de el. Niciodată.

Tremuram din toate încheieturile, iar gemetele mele se răspândeau în încăpere, dar nu mă puteam abţine...eram puţin ruşinată, sperând să nu fiu auzită de cei din apropiere.

Dacă eram fericită? Da. Şi nu mă refer la sex, ci la faptul că Lucas mă făcea să mă simt importantă, iubită. Pentru prima dată în viaţa mea, simţeam că am un scop, acela de a face pe cineva fericit.