House of Grey

27.Ceartă?

M-am trezit binedispusă şi cu planuri.

Lângă mine, pe pernă era un trandafir alb şi un bilet.

"Nu am vrut să te trezesc, am plecat devreme. Te iubesc"

- Te iubesc mai mult, idiotule.

Nu am stat să pierd timpul, era ora 11 şi aveam în minte să îi fac o vizită lui Dylan. Lucrurile au fost ciudate între noi după ultima întâlnire.

M-am aranjat rapid.
Pe drum, m-am gândit că ar fi drăguţ să iau ceva de mâncare, dar am ajuns să cumpăr gogoşi. Mmm, cei mai buni gogoşi din oraş iar eu aveam o cutie plină.

Maşina lui Dylan era în faţa casei, deci era aici. Nu mergea nicăieri fără maşina aia tembelă.

Am sunat la sonerie şi am avut parte de un mic şoc când s-a deschis uşa...nu era Dylan. Asta doar dacă s-a transformat peste noapte într-o domnişoară.

- Hei, te pot ajuta ?

- Um...îl caut pe Dylan. Sunt Malia.

- Oh, mi-a spus despre tine... intră. Eu trebuie să plec, poţi să îi spui că ne vedem pe pistă? Mersi.

S-a strecurat pe lângă mine lăsându-mă acolo...stană de piatră.

Ce credeai? Că te aşteaptă pe mine pănă la adânci bătrâneţi?

Nu, dar...

Nu îl iubeşti, lasă-l să fie fericit.

Era la duş, aşa că ori stăteam şi făceam un moment ciudat ori plecam. M-am întors să plec, dar chiar atunci a ieşit Dylan şi m-am blocat.

- Britt, ai rămas pentru încă o-
A căscat ochii la vederea mea. Se citea tristeţea în privirea sa. Dar, de ce?

- Ea...a plecat.. a zis că vă vedeţi pe pistă.
Nici măcar nu ştiam de ce eram tristă...sau cum eram...Dylan avea dreptul la asta. La fericire. Nu voiam să aibă aşteptări de la mine, trebuia să iubească pe altcineva.

- Oh...
Atât a spus.

- Îmi cer scuze...nu ştiam că eşti ocupat.

- Malia, nu-

- E ok. Pot pleca dacă vrei...

- M-

- Dylan, trebuie să fi fericit trebuie să fi.
M-am aşezat pe patul lui, iar el s-a pus în genunchi în faţa mea.

- Malia, ce e cu tine?
Chiar...ce era cu mine?
Îl iubeam prea mult şi nu voiam să îl pierd.

- Nimic..eu doar...

- E din cauza lui Britt?
Era?

- De ce plângi? Pentru numele lui Dumnezeu, Malia!

- O...o iubeşti?

- Poftim? Nu...de asta plângi? Nu te înţeleg! Gesticula ca nebunul. Tu nu mă iubeşti...aştepţi să stau după fundul tău până mor?

Ţi-am spus!

- Nu!

- Aşa zic şi eu. Ai fi prea egoistă.

- Vreau să fi fericit, dar...nu vreau să te pierd.

S-a apropiat, punându-şi mâna pe obrazul meu. Mi-a şters lacrimile, zâmbind.

- Mali...ce se întâmplă cu tine? Nu o să mă pierzi niciodată.
Clar, o luam razna. Nici măcar nu aveam argumente valide pentru isteria asta.

Pe de altă parte, Dylan era atât de aproape de mine încât îi simţeam bătăile inimii. Să o fac?
Înainte să mă hotărăsc buzele lui erau deja peste ale mele. L-am prins de ceafă ca să îl aduc mai aproape deşi nu era bine ce făceam. Îl trădam pe Lucas.
Sărutul era frumos, dar nu simţeam iubire...ca şi când îmi sărutam iubitul.
M-am oprit înainte ca lucrurile să ia o întorsătură rea.

- Îmi pare rău, o vai... .
Părea atât de speriat, săracul.

 - Hai să...hai să uităm de asta. Am zis iar el a aprobat din cap.

- Promite-mi că vei încerca să fi fericit fără mine.

- Promit.

M-a îmbrăţişat ca şi cum şi-ar lua adio. Eu nu eram fata potrivită pentru el. Nu îi puteam oferi iubire în adevăratul sens al cuvântului.

Peste o oră eram amândoi fericiți... sau cel puţin aşa părea. Era clar că nu vom uita prea curând întâmplarea de azi, dar încercam. M-am lăsat condusă de inimă şi am făcut o greşeală.

- Dylan? Trebuie să îţi spun ceva...

Despre Jared...cel care a făcut Pământul să se oprească când m-a privit în ochi.

Prea romantic, a fost doar..o atracţie.

- Ascult...
Mă privea nerăbdător, şi nu era frumos să vorbesc despre alţi băieţi cu el, dar trebuia să spun cuiva, dacă nu, explodam.

- S-a întâmplat ceva...ieri, când am dus-o pe Anna la facultate...

... *pauză*....

- Continuă, prinţesă.

- Fugeam şi ...şi m-am ciocnit de un băiat...

- Tu mereu faci asta, sau cazi pe scări...a adăugat el, râzând.

- Dar a fost diferit...era atât de frumos...nu ştiu...pentru o clipă am uitat de Lucas şi de tot...a fost ciudat.

- Adică ţi-a plăcut de el?

- Păi...da...nu...nu vreau să mă mai gândesc la asta. Îl iubesc pe Lucas.

- A fost doar o atracţie, micuţo.

- Una prea mare...

Îl iubesc pe Lucas.
Îl iubesc pe Lucas.
Da.
Jared nu există.