House of Grey

72. Revedere

Mai era puțin până la începerea ceremoniei însă eram gata. Acum stăteam și îmi priveam fiul cum se joacă cu brățările mele, vorbind în limba lui. Era atât de adorabil când bolborosea și părea foarte captivat de ceea ce face.

- Brian, mami trebuie să plece, hai aici.
L-am luat în brațe, iar el m-a prins cu mânuțele lui mici.

- Te iubesc.
Îi spun încet, iar ochii lui mari erau atenți la mine, chiar aș fi vrut să îl iau cu mine, să mă mândresc cu micuța mea rază de soare.

Am coborât cu el în brațe, în bucătărie, unde aștepta Amy.

- Mersi că ai venit, Amy.

- Nicio problemă. E plăcerea mea să stau cu micuțul ăsta adorabil.
Brian și-a întins brațele către ea; i l-am dat pornind apoi spre garaj. Da, am insistat să merg cu minunata mea Agera, rochia lungă de culoare roz prăfuit, brodată cu flori mari nu mă incomoda la condus.

*

Britt mă rugase să fiu domnișoara ei de onoare, bineînțeles că am acceptat.

Am ajuns la biserică doar cu câteva momente înainte de a sosi mireasa. Dylan arăta foarte frumos și sexy...dar mai ales, fericit. Se pare că am avut dreptate când am spus că Britt e perfectã pentru el și îl va face fericit.

Mă privea emoționat, așteptându-și prințesa. M-am întins și l-am luat în brațe, sperând să îl mai calmez.

- Hei, linișteste-te, va veni imediat. Te iubesc.

- Eu mai mult, micuțo. Ești superbă. Buzele mele se lipesc de obrazul lui și îi simt inima luând-o la goană. Dylan este și va fi omul meu preferat.

Când s-a așternut liniștea iar Britt a intrat în biserică la brațul tatălui sãu, respirația mea s-a oprit pentru câteva secunde. Rochia lungă tip sirenă, cu perle mici la baza gâtului, foarte simplă, îi punea silueta în valoare, iar părul lung, blond, acum aranjat în niște bucle lejere, cu voalul impecabil peste, îi completa lookul de prințesă.

După ceremonie, ne-am adunat la sală. Nu erau foarte mulți invitații, dar destui; toți prietenii lui Dylan de pe pistă, ceea ce m-a surprins enorm a fost prezența părinților lui, chiar nu mă așteptam, însă eram bucuroasă petru el. Oricine ar trebui să își aibă părinții lângă el la asemenea evenimente.

- Pot să am acest dans?
Aud vocea tânărului mire venind din spatele meu.

- Credeam că nu mai întrebi.
Îmi ia mâna și mă conduce spre ring.

- Mă bucur că ești aici.

- Cum aș putea lipsi, idiotule?
Mă ținea delicat de talie, îmi amintea de acel moment în care l-am sărutat.

- Sper să-mi zici idiot și când vom avea 80 de ani.
Am râs, sprijinindu-mi capul pe umărul său.

- Vei fi mereu idiotul meu, și dacă nu ai grijă de Britt, te castrez.

- Haha, așa obișnuiai să îi spui lui...

- Lucas.
Îl completez, fără jenă.

- Mali, nu am vrut să-

- Taci, idiotule, nu are nimic. Îmi e dor de el, dar oricum, au trecut patru ani, chiar l-aș castra dacă ar apărea.

- Chiar ți-e dor? Am crezut că-

- Îl voi urî până la moarte? Jared va rămâne mereu în inima mea, mai ales că mi l-a dăruit pe Brian, iar Lucas...prima mea iubire, normal că aș vrea să îi văd moaca.

A vrut să mai spună ceva, dar melodia se terminase iat noi eram plantați acolo.

- Mulțumesc pentru dans, doamna Quinn.
Îmi sărută fruntea, apoi se pierde în mulțime.

*

Cu un pahar de gin, am ieșit pe terasă. Era prea cald înăuntru iar afară vântul adia ușor.
Mi-am ridicat părul lung și l-am dat pe spate pentru a mă răcori.

În aceste momente totul se simțea perfect, fericirea plutea în aer, iar Dylan și Britt erau minunați. Dar, vraja se va spulbera, în cazul meu, după noaptea asta.

- Am auzit că e nevoie de prezența mea...personală.
Vocea lui m-a înghețat complet, cum e posibil?... Visez, sau ...?
M-am întors, speriată și entuziasmată în același timp.

- Lucas...
Îmbrăcat cu un costum negru, cămașa îi era descheiată la primii 3 nasturi, stătea în fața mea, având acea scânteie în ochi.

Pot să jur că eram șocată, inmărmurită, iar cuvintele nu voiau să-și facă loc pe gura mea.

Deja presimt că voi vărsa niște lacrimi....ce spuneam de castrare, cu câteva momente în urmă?