House of Grey

53. Dor?

Visam așa frumos și profund, nu voiam să mă trezesc....ooo la naiba la naiba, trebuie să merg după proiectul Annei.

Am sărit din pat ca ultima nebună, tocmai ca să realizez că Jared nu mai era lângă mine, plecase.

A trebuit să mă prezint pe pistă, ai grijă de tine, frumoaso xx

Scria pe o bucățică de hârtie așezată pe noptieră. Repede, mi-am aruncat privirea pe scaun, geaca lui era încă acolo, deci știuse că o vreau, haha. Probabil era ciudat... dar îmi plăcea, mirosea a el.

Aveam aproximativ 20 de minute la dispoziție pentru a mă aranja și a pleca către Grey House.

Bun, eram pregătită, sau cel puțin așa aveam impresia.
Am scos-o pe frumoasa din garaj și am pornit spre firmă, cred că uitasem și să respir.

Nu îmi era neapărat frică, dar nu voiam să îl văd și să-mi dea viața peste cap, iar. Abia mi-am refăcut-o , nu aveam nevoie de prezența lui. Oricum presupun că e ocupat cu Rose, târfa aia, ughh... .

Ce gânduri idioate am, zic și eu.

Nu mi-a luat mult timp să ajung, am parcat iar acum stăteam în mașină, panicată. La naiba, Anna, chiar îți voi lua rinichiul ăla. M-am uitat la ceas, mai era o jumătate de oră până trebuia să ajung cu proiectul la facultatea ei.

- Haide, doar de data asta, apoi îl dai naibii.

Haha, bună încurajare, nu va funcționa.

Ba da.

Am coborât din mașină, inaintând cu pași repezi către clădire. Botinele mele sunau pe asfalt, câtă dramă.
În fine, am intrat și am luat liftul fără să trec pe la recepție.

Acum eram la capătul holului, nu mai puteam da înapoi...nu aș putea să dispar?

Nup, hai hai, domnul Grey vă poate primi acum, haha.

Pst, gura mică sau te-am exterminat.

Mi-am aranjat pantalonii scurți, cămașa apoi m-am îndreptat spre biroul lui Claire. Îi voi cere ei planurile și așa nu va trebui să îl văd. Bingo, super plan.

Speranțele mi-au fost distruse când nu am găsit-o pe Claire acolo.
Nununu, de cee? Dosarele pe biroul ei erau aranjate frumos și nici urmă de ea...super, acum ce?

Intri în birou.

Nici vorbă.

Trebuie, pentru Anna. Intri și nu te uiți la el, te uiți pe geam.

Da, ca nebunii. Uuuuuf, chiar că trebuie să intru, la dracu...

M-am poziționat în fața ușii, am ascultat să văd dacă e cu cineva, am tras aer în piept și am apăsat pe clanță.

Doamne Ajută.

Oh, am pășit înăuntru cu ochii închiși și când i-am deschis....surpriză, nu era nimeni. M-am uitat și în baie, tot nimeni...deci am zis să caut proiectul Annei. O decizie total greșită, pentru că domnul știți voi cine avea o mie de planuri pe birou, de unde să ghicesc care sunt ale ei? Of....

Stăteam aplecată peste birou și scotoceam prin lucrurile lui dar chiar nu știam care sunt, nici măcar nu scria Anna sau ceva care să mă ajute, halal birou, domnule Grey.

Am auzit ușa deschizându-se și m-am blocat. Vai de mine, el e? Nu mă întorc dacă e el.

Probabil se uită la fundul tău.

Hei!

O Doamne, O Doamne, ce mă fac?

Nu poți să stai pentru totdeauna aplecată peste biroul său.

M-am încurajat singură ca o proastă și m-am întors, exact când el a zis:

- Malia?
Cu acel glas răgușit ce mă făcea să tresar.
Arăta la fel de impecabil ca-n totdeauna. Am înghițit în sec, în timp ce îl vedeam că se apropie.
Nunu, păstrează distanța, pot deveni agresivă dacă mă simt amenințată.

- Ăăă...
Încercam să scot ceva pe gură, dar nu îmi reușea.

- Ce cauți aici?
Acum era chiar foarte aproape de mine și am observat ceva la el ce m-a uimit. Acea scânteie din ochii săi, ca și când i-am spus că vreau să rămân alături de el. La naiba, Malia Green, nu te mai uita în ochii lui. 

- Am venit după proiectul Annei.
Zic eu fără să îl privesc, iar el râde. Ce-i așa amuzant, blondule?

Eram de două secunde aici și deja mă simțeam hipnotizată de el, nu știu în ce sens, dar mă deruta.

- Ești okay? Pari cam speriată.
Mă întreabă el, căutând într-un dulap, proiectul fetei, presupun... dar oricum, cum să mă întrebe așa ceva? Îmi era greu să fiu în prezența lui după tot ce s-a întâmplat. I-am aruncat o privire și m-am pregătit de atac.

- Ce face Rose?
Auch, i s-a întunecat privirea, iar eu am zâmbit triumfător, deși inima mea mai avea puțin și zbura din piept. Nu te pui cu mine, domnule arhitect.

Mi-a întins planurile, și pe când se pregătea să spună ceva, i-a sunat telefonul. Salvată de clopoțel.

- Da! Spune el, încleștându-și maxilarul, chestia asta era foarte sexi la bărbați, taci Malia, taci!

- Rose, sunt ocupat! Nu! .... Măcar m-ar satisface mai bine ca tine!
Și i-a închis telefonul, aruncându-l pe birou.
Uau, probleme în paradis?

Nu mai aveam de gând să stau acolo. Fără să scot vreun cuvânt m-am întors și am ieșit din biroul ăla odată pentru totdeauna.
Am grăbit pasul și am țâșnit în lift, dar pe când am crezut că scap, o mână s-a poziționat între uși, oprind liftul. O nenorocită de mână...îl castrez pe omul ăsta...de ce nu renunță? Parcă voia să dispară din viața mea...

A intrat în lift și a apăsat pe etajul 1, însă eu l-am ignorat, trăgându-mă în spate.
Era nebun sau ce? Pleacă, shu shu!

- Ești bine?
Încerca să facă conversație, pe bune?

- Foarte. 

- Arăți mult mai bine...

- Apreciez că vrei să faci conversație, dar poți, te rog, să taci?
A râs, și s-a întors cu fața la mine. Pătrează distanța.

În fracțiune de secundă, mâna lui s-a întins și a făcut cea mai mare tâmpenie. A oprit liftul...acum e acum, nu pot să fiu singură cu el.

- Lucas, ce naiba?

- Mi-a fost dor de tine...

- Ți-a fost dor să mi-o tragi, ai deja o femeie acasă.
Uau, l-am enervat.

A dat cu pumnul în lift, la doar câțiva cm de capul meu, și am început să tremur.

- Cum poți să spui asta?

- Pot. La fel cum ai putut și tu să o faci când a apărut ea.