House of Grey

26. Interogatoriu

Nu eram foarte furioasă dar a fost de ajuns faptul că m-a minţit ca să mă aprind.

De ce făcuse asta?
Unde era?

I-am spus lui Claire să păstreze secretă vizita mea de azi, tocmai ca Lucas să nu afle că l-am prins cu minciuna.

Nu am să îi spun nimic până nu aflu dacă ascunde ceva, sau ce se întâmplă.
Stăteam lângă piscină... apa era perfectă, mă calma. Gândurile mi-au fost întrerupte de telefon...un mesaj. Nu din nou..te rog să nu fie de la el...

" Trei lucruri nu pot fi ascunse: soarele, luna şi adevărul. Unde să fi fost oare Lucas?"

- Du-te dracului!!

Cineva clar se juca cu mine. Dar, de ce? 

Am auzit maşina lui Lucas oprind în faţa casei; nu voiam să vorbesc cu el, aşa că m-am făcut comodă pe şezlong.

- Iubito? Malia?
Striga prin casă, căutându-mă. Ştiam că va veni aici, dar am decis să îl ignor. 

- Mă ignori?
Am tresărit la atingerea lui.

- Nu.
Eram seacă, da.

- Eşti ok?
I-am făcut semn să se aşeze lângă mine.

- Sunt bine, domnule Grey.
L-am prins de cravată ca să îl sărut. Asta nu însemn că nu mai eram supărată, dar dacă tot era aici am zis să profit.
Mâna lui era poziţionată pe abdomenul meu; mi-am încolăcit picioarele în jurul său, încercând în acelaşi timp să îi dau cămaşa jos.

- Cam nesătulă.

- Doar...taci...am zis tristă, iar câteva lacrimi mi s-au adunat în colţul ochilor.

Nu totul se rezolvă prin sex.

- Iubito, ce ai păţit?
Spune ridicându-se de pe mine îngrijorat.

- Te iubesc.... i-am sărit în braţe plângând puternic.

- Şi de ce plângi?
Buzele lui erau lipite de umărul meu, se simţea nemaipomenit.

- Doare.
Suspinam...şi chiar spuneam adevărul.
Să îl iubesc pe Lucas durea al naibii de tare.