House of Grey

54. Regrete

Mă privea furios încercând să își găsească cuvintele.

- Tu ai fost cea care ai venit aici.

- Cu speranța că nu te voi vedea.
I-am trântit-o , dar el continua să se apropie de mine, până am fost lipită de peretele liftului.

- Iubito...
Poftim? Cum îndrăznește să îmi spună așa?

- Pentru tine sunt Malia!

- A, da? Și pentru cine ești iubito? Jared Quinn?

- Poate!
Strig și eu, la rândul meu.

- La naiba!
A spus înainte să își lipească corpul de al meu. Din nou, îi simțeam respirația caldă pe gâtul meu. Vreau să ies de aici odată.

Mă zbăteam sub el, dar era prea greu, nu puteam să îl clintesc.

- Dă-te de pe mine! Te urăsc!

- Te minți singură, spune, cu buzele lipite de gâtul meu.
Mi-a prins mâinile într-o strânsoare dură și mi le-a ridicat deasupra capului. Nu aveam nicio scăpare.

Degetele lui se plimbau pe piciorul meu, apoi au urcat pe abdomen, pe sub bluza mea. Naiba să mă ia, nu voiam să îmi placă...

- Mă urăști?

- Da.

M-a prins de fese și m-a ridicat în brațele lui, sărutându-mă pe gât...și...mi-a scăpat un geamăt. Am simțit cum zâmbește.

- Dar acum?
M-a întrebat, serios.

- D..da.
Bâlbâită mică.

- Hmm...

Printr-o mișcare, m-a dat jos, lipindu-mă cu fața de peretele liftului și cu spatele de corpul său masiv. Încă mă ținea de mâini...era atât de lipit de mine, umflătura din pantalonii săi fiind exact pe fundul meu. Nu vreau să fac asta, să te ia dracu, Grey. Orice încerca să facă, corpul meu îi răspundea.

- Corpul tău spune altceva...
Și-a dus mâinile pe coapsele mele, urcând încet spre chiloții mei. Respiram atât de repede încât credeam că rămân fără aer.

Îmi mângâia cicatricea de pe abdomen, și peste o secundă, m-a atins acolo. Mi-am lăsat capul pe spate și am gemut, parcă vedeam că rânjește triumfător.

Malia, te urăsc, oprește-l.
Mi-a strâns părul în pumn, apoi m-a întors și și-a zdrobit dur buzele de ale mele. La naiba cu momentul ăsta,nu vede nimeni că nu merge liftul???

E liftul lui până la urmă...

Eram o bleagă, mă lăsam sărutată și atinsă de cel pe care îl uram, iar corpul nu mă asculta deloc, zici că îi aparținea lui.
M-a mușcat de buza inferioară  rupându-mi lenjeria, și nu părea că vrea să se oprească.

Fără să realizez, deja îi deschisesem cămașa, lipindu-l și mai tare de mine. Mă săruta posesiv, flămând.

Într-un sfârșit, m-a ridicat în brațe și m-a pătruns lent.
Se mișca rapid, lăsându-mă fără aer. Oh, vai, Malia, ce naiba faci?.... Oprește-te.

*

La sfârșit, l-am împins de pe mine, cu lacrimi în ochi.
Ce am făcut?
Proastă, proastă.
A profitat de slăbiciunea mea în ultimul hal.

L-am privit cu ură, se vedea că îi pare rău, dar ce a fost a fost, nu poți da timpul înapoi.

A deblocat liftul care a ajuns rapid jos... M-am apropiat de el, plângând și i-am dat o palmă.

- Te urăsc!
Astea au fost ultimele cuvinte înainte de a lua planurile de pe jos și a fugi la mașină.

*

Plângeam încontinuu în timp ce conduceam spre facultatea Annei, mai aveam puțin timp la dispoziție.

Anna mă aștepta cuminte pe o bancă. Mi-am șters lacrimile și am pornit spre ea. Cum să fac o asemenea greșeală, mă dau dracului de imbecilă.

- Mali? Ce s-a întâmplat?

- Ia proiectul ăsta idiot și să nu-mi mai ceri niciodată așa ceva. 
I-am spus pe un ton ridicat.

- L-ai văzut? De aia ești așa?
Nu numai că l-am văzut, dar mi-am tras-o cu el în lift ca o tâmpită.

- Claire nu era acolo!

- Iartă-mă, te rog, nu am vrut să se întâmple asta...

Dacă ai ști ce s-a întâmplat cu adevărat.

M-a îmbrățișat repetând încontinuu că îi pare rău, mersi, dar părerile de rău nu iau înapoi sperma lui Grey din mine, n-am fost niciodată atât de nervoasă. Nici nu știam ce să fac ca să mă calmez...

*

Asta a fost o zi dată dracului.
Normal că îmi părea rău, am fost proastă și l-am lăsat să o facă, din nou.
Pe când credeam că viața mea devine mai bună, apare el, iar eu îl las să mi-o tragă.

Stăteam pe canapea, încă eram nervoasă...jur că asta a fost ultima dată când l-am văzut. Promit să fac orice să îl scot din viața, la naiba cu tine, Lucas Grey...