House of Grey

51. Amar

Acum ce fac?

Stăteam și mă holbam la el, era atât de frumos în lumina lunii...am fost cât pe ce să merg la el, dar m-am când am văzut-o pe Mia apropiindu-se de el...ugh... de ce naiba îl atingea?

I-a șoptit ceva, apoi l-a sărutat pe obraz, acesta neavând nicio reacție.

- Hei, ce faci?
M-a scos Britt din visare și mi-a întins un pahar. Fără să mă uit în el, am dat pe gât lichidul transparent care avea un gust înțepător.

- Uh, ce e aici?
Întreb și mă strâmb.

- Bacardi.
Îmi spune Britt chicotind.
Eu încă mă holbam la Jared și chiar am vrut să o întreb pe Britt, însă mi-a luat-o înainte.

- Nu e în apele lui de ceva vreme.

- Mhm...

Mi-am umplut paharul după care m-am așezat cuminte lângă foc, unde Dylan și restul se distrau.

- Micuțo, am uitat să îți dau asta.
Mi-a spus el și mi-a pus în mână telefonul. Cel care îl primisem de la... . I-am zâmbit, începând să umblu prin el. Nu am intrat în galerie deoarece știam că am poze cu el și nu era momentul potrivit pentru a revedea momente.

- Dylan?
S-a întors ca să mă privească.

- Da, frumoaso.

- Crezi...crezi că am făcut ce trebuia?Adică...ști tu...

- Malia, dacă te referi la Lucas... și el a conștientizat că e mai bine să-

- Dispară din viața mea...
Propoziția asta îmi lăsa un gust amar.
Mi-am aruncat din nou privirea către Jared, care stătea în același loc.

- Ce-i cu tine?
Mă întreabă Dylan observând holbarea mea continuă.

- Adică?

- Am văzut cum te uiți la Jared.

Am zâmbit subtil, cu privirea ațintită în jos. Normal că mă uit la el...o fac din prima zi în care l-am văzut.
Așa se simte dragostea la prima vedere?

Ai zis la fel și în cazul lui...

Încheiem discuția aici.

Scuze...

- Îl placi?

- Ha...este puțin spus...sunt complet hipnotizată de prezența lui din prima clipă în care l-am văzut .

- Vreau să fi fericită, micuțo. Fără suferință.

- Știu...mulțumesc.
M-a sărutat pe frunte, comportându-se exact ca un frate mai mare.

Peste câteva momente Jared a venit lângă foc și s-a așezat exact în fața mea, dar nu m-a observat din cauza lui Mia, care precum o pisică în călduri, a vrut să pe pună în brațele lui, dar el a refuzat. Ah, ce bine m-am simțit.

Și apoi s-a întâmplat...privirile ni s-a întâlnit, mai era puțin și ieșeau scântei. Mi s-a făcut pielea de găină iar respirația s-a accentuat automat.

Jared a afișat un zâmbet cuceritor în timp ce încă mă analiza. Nu puteam să nu observ privirile ugicătoare ale Miei, care părea că vrea să mă înece din secundă în secundă.

Aveam nevoie de o pauză.

M-am ridicat, am luat o sticlă de vodka de pe masa de lângă stânci și m-am furișat.

Eram departe de foc, cu sticla în mână și pun pariu că arătam ca o bețivă. M-am așezat pe nisip exact când mi-a sunat telefonul...Anna. Ce putea fi la ora asta târzie?

- Da, Anna.

- Heei...
A urmat o pauză, părea că îi e frică să spună.

- Anna? Ce e?

- Mali, am nevoie să mă ajuți cu ceva.

- Sigur, cu ce?

- Ăăă, înainte să îți spun, să ști că nu ți-aș cere asta dacă nu ar fi important. Nu am la cine să apelez și știu că nu vrei să o faci, dar te implor. Îți dau un rinichi dacă o faci.

- Anna...zi odată!

- Am nevoie să îmi aduci niște proiecte la facultate, dimineață. Trebuie să le predau la prânz și am curs, nu pot merge după ele.

- Ok...nu e mare treabă. Unde sunt?

- ...

- Anna, ce naiba? Zi.

- La firmă.
O, nu...eu nu calc acolo.

- Ce? Nu cred că pot să-
Anna, cum să-mi ceri așa ceva?

- Te implor, nu trebuie să vorbești cu el. I le ceri lui Claire.

- Nu poate merge altcineva?

- Mali, te implor....jur că devin sclava ta.

- Ahhh, te urăsc.

- Asta e un da?
Zice ea entuziasmată.

- Da...te sun dimineață, tembelo.

- Te ador, te iubescccc.

- Pa.

Ughh cum să îmi ceară asta? Nu pot să îl văd.

Mi-am băgat felefonul în buzunar și am început să beau. Vodka asta mi se urcă mult prea repede la cap. Mâine va fi o zi interesantă...poate ar trebui să îl car pe Dylan după mine...sau nu...voi merge cu viteza luminii, voi luat proiectele alea date dracului și voi ieși din firma aia blestemată.

Cred că au trecut deja 15 minute de când stau aici în semi întuneric și beau.
Îmi înec amarul, mai bine decât să fiu tristă sau altceva. Gata cu tristețea...!