House of Grey

21.Singurătate?

Când am intrat în casă era linişte și nici urmă de Lucas. Am înaintat spre living unde am găsit-o pe Anna stând pe canapea. Era la fel de frumoasă ca-n totdeauna; purta nişte blugi negri, un maieu alb simplu, iar părul i se revărsa în nişte bucle perfecte pe spate.

- Anna?
Eram uimită că se afla aici, dar fericită.

S-a întors, foarte entuziasmată.

- Malia!!
M-am repezit să o pup, chiar mă bucuram că era aici, aveam şi eu cui să mă destăinui.

- Ce faci aici? Nu te-am văzut de un car de ani.
Am zâmbit, mângâind-o pe păr.

- M-am cam săturat să le stau în cale lui Eric şi Lily. Ei au...treburile lor.
Anna a chicotit, ştiind la ce se referea.

- Eşti binevenită aici, scumpo.
Vorbeam de parcă era casa mea.

- Tu unde ai fost? Sunt aici de patru ore hahaha... .
Râsul ei era aşa cristalin, ca al unui copil, îţi făcea plăcere să o asculţi.

- Cu Dylan...

- Oh!

- Lucas a venit?

Obsedată.

E bărbatul meu, mi se pare normal să fiu obsedată.

Ăsta e adevărul tău, nu e neapărat să fie şi al meu.

Ok, lasă-mă în pace.

- Da. Doarme.
M-a trezit Anna din visare.

- Cum merg lucrurile între voi?
Ne-am aşezat pe canapea, pregătite de bârfă.

- Suntem...bine... am zis ezitând.

- Bine? Mali, l-am văzut pe Lucas...e în al nouălea cer.
Anna părea mai fericită decât mine.

- Ei bine, eu sunt în al douăzecilea.
Mi-am ascuns faţa într-o pernă, de ruşinată ce eram.

- Aww... şi cum e? Spune-mi!
Măi măi, cât entuziasm. Credeam că ea îl cunoştea mai bine pe Lucas.

- E...perfect. Ce pot să spun?

- Sunteţi minunaţi împreună.

- Da...când am venit aici eram în depresie de cinci luni după moartea părinţilor mei, iar el a reuşit să mă facă să zâmbsesc din nou. M-a salvat.
Anna avea lacrimi în ochi, era aşa adorabilă.

- Ce drăguţ. A zis, îmbrăţișându-mă. Malia...m-am gândit serios la viaţa mea. Vreau să mă mut singură şi să continui facultatea.

- Anna, asta e grozav. Ai susținerea mea. Ce facultate?

- Arhitectura, normal. Vreau ca Lucas să fie mândru de mine.
Era o scumpă, dar ştiu că Lucas era deja mândru de ea.

- Va fi, cu siguranţă. I-ai spus?
Acum chiar voi rămâne singură în casa asta gigantă, dacă pleacă şi Anna.

- Da...a spus că îmi dăriueşte el un apartament dacă mă ţin de facultate şi am rezultate bune.
Încă o chestie ce o iubeam la el, bunătatea.

- Wow, e minunat. Mă bucur pentru tine.
A sărit la mine, încolăcindu-şi braţele micuţe în jurul meu.

- Când pleci? Întrebare, de altfel, foarte importantă.

- În două zile.
Ce repede.

- Chiar rămân singură...

- Îl ai pe Lucas, mai ai nevoie de ceva? Avea dreptate, chiar n-aveam nevoie de mai multe. Plus, nu e ca şi cum aş pleca în lume, ne putem vedea şi vorbi în continuare.

- Ştiu. Dar Lily? Cum e?

- E bine, cu Erik non-stop.

- Va trebui să îl cunosc şi eu pe faimosul Erik.

- Haha... e...ok. O iubeşte pe Lily...mult.

- Asta e important.

Deja era seară, ziua asta parcă a zburat.

- Eu merg în cameră, spune Anna în timp ce cască.

- Şi eu, imediat. Noapte bună.

- Te iubesccccc... striga îndepărtându-se iar eu doar am râs.

Am făcut un duş rapid apoi am luat pe mine ceva la nimereală: nişte pantaloni scurţi şi un maieu.
Voiam să îl văd pe Lucas, deci am mers în camera lui.

Am deschis încet uşa ca să nu îl trezesc. Dormea...aşa frumos. Pieptul i se mişca uşor; avea pe el doar o pereche de boxeri.

Ce ziceam? Ţi-a fost dor de... .

Psst..nu vezi că sunt ocupată cu holbatul?

I se puteau observa tatuajele de pe braţe. Pe unul dintre ele, avea un sleeve genial, iar pe celălalt doar câteva tatuaje, mai mici. Şi abdomenul ăla...vai... . Am înghiţit în sec.

M-am apropiat de pat, zâmbind, apoi m-am pus lângă el. Iar o luam razna în apropierea lui...transpiram deja. Să îl trezesc? Să nu îl trezesc? Întrebările ăstea mă măcinau rău.

Trezeşte-l!

Nu ştiu...parcă mă transform într-o nebună care vrea mereu sex... .

Nu trebuie să faceţi neapărat sex, dacă se trezeşte.

Ai dreptate. Trebuie să îmi revin, sunt o femeie, nu o fată de 15 ani.

Aşa e.... Să zicem.

Am început să îi plasez saruturi pe gât însă el nu se trezea. Mi-am lipit buzele de ale sale și abia atunci a gemut şi am simţit că zâmbeşte. Bravo Malia, l-ai trezit pe îngeraş.

- Hei...i-am şoptit, continuând să îl sărut pe gât.

- Bună.
M-a prins de fund şi m-a tras mai sus ca să ajungă la buzele mele. Îşi trecu limba peste buza mea inferioară, cerând permisiunea. Deja avea o erectie imensă şi îmi venea să râd ca o idioata când mă gândeam că eu îi provocam chestiile astea. Nu i-am făcut nimic special..doar l-am sărutat, până la urmă, nici nu mă pricepeam la chestii speciale.

- Domnişoara joacă dur din nou?