House of Grey

76. Plecare?

Lucas pdv

Am plecat nervos de pe plajă, doar Dumnezeu știe ce e în inima mea. Știu că am șocat-o cu spusele mele, dar simt că am ajuns la capătul puterilor. O iubesc enorm, dar tot ce face e să mă îndepărteze. Nu o pot obliga să fie cu mine, deși văd acea scânteie în ochii ei când e în preajma mea. Credeam că voi reuși să o recuperez, sau măcar că o voi face să înțeleagă de ce am plecat și de ce m-am întors.
Poate are nevoie de puțin timp pentru asimilarea situației, dar cum i-am spus și azi, am obosit.

*

Eram cu Erik într-un club, două blonde se tot unduiau pe lângă mine, dar nici nu le vedeam. Mă gândeam doar la Malia și sorbeam leneș din paharul cu wishkey.

- Frate, te-a zdruncinat rău...

- Mie-mi zici? Am înnebunit.

- Deci, ce ai de gând?
Mă întreabă brunetul, blocându-mă.

- Nu știu.

- Știu eu, sper că nu ai de gând să pleci.

- Și ce ar trebui să fac?

- Să o recucerești, clar. Lucas...am fost acolo, la înmormântarea lui Jared. Era atât de distrusă încât a trebuit să plece. M-am dus după ea și am găsit-o pe plajă, exact în locul unde a vrut să se sinucidă...când m-a văzut, primul lucru a fost să mă întrebe de tine. I se citea disperarea în ochi...încă te iubește.

- Poate, dar continuă să mă îndepărteze. Am obosit să umblu după ea.

- A fost a ta din prima clipă, va fi și acum.
Sunt uimit de afirmația lui, în care există destul de mult adevăr.

- Nu voi pleca, deși ea se va aștepta să o fac.

- Așa te vreau, frate. Dar...sãptãmâna viitoare e gala de 25 de ani. Va fi prezentă.

- Mda, va trebui să se descurce cu prezența mea. Ție cum îți merge? Ce face Lily?
Mă privește încruntat, cu dificultate în a-și găsi cuvintele.

- Um...bine...cred...
Își reumple paharul cu alcool, privind în gol.

- Ce-ai făcut, idiotule?

- Nimic, s-au răcit lucrurile. A devenit foarte enervantă. Plus, s-a mutat singură.

- Pff...
Râd sarcastic și nu mai zic nimic. O avea și el dreptate.

Nu voi pleca, dar nu voi fi la fel. Este rândul ei să dovedească că îi pasă. A mai trăit fără mine, poate vrea să o facă din nou.

***

Malia pdv

Va pleca? Din nou? Nu pot să îl las să-mi facă asta din nou.
Trebuie să-mi dovedesc că sunt puternică, o dată în viață. Că pot și am dreptul să fiu fericită.

Diseară e gala aia nenorocită. Se împlinesc 25 de ani de la înființarea Quinn Hotels, iar eu sunt obligată să merg. Cu siguranță va fi acolo, sunt pregătită să dau ochii cu el...sau poate a plecat.
Poate a vorbit serios când a zis adio, iar acum e în celălalt capăt al lumii.

Ți-ai dori să fie așa?

Nu. Nu depinde de mine.

Normal că depinde, doar tu ai fost cea care l-ai izgonit.

Ah, mai taci.

Cred că ar fi indicat să te întorci în acea clinică privată. Măcar acolo nu rănești pe nimeni...

Afară ploua, deci nu era o seară tocmai potrivită pentru o petrecere elegantă.

Am îmbrăcat o rochie lungă, cu dantelă albă, cu o crăpătură foarte adâncă pe picior, pantofi nude, iar părul  l-am lăsat așa, nu i-am făcut nimic special.

Înainte să plec, l-am verificat pe Brian, dormea liniștit alături de Amy. Am închis încet ușa; afară mă aștepta șoferul cu o umbrelă neagră, destul de mare pentru a ajunge intactă la petrecere.

- Mulțumesc, Thomas.
Îi spun acestuia după ce intru în mașină. Aceasta va fi prima apariție publică fără Jared și știu că presa așteaptă deja nerăbdătoare.

Pe măsură ce ne apropiem, oxigenul din jurul meu începe să dispară, palmele transpiră...de ce sunt atât de emoționatã?

Mașina a oprit în fața clădirii, dar nu-mi vebea să cobor. Thomas mă privea ciudat, așteptând să mă mișc.

- Doamna Quinn, sunteți bine?
Trag aer în piept, îi zâmbesc, apoi cobor din mașină, exact pe covorul roșu întins până la intrare. Deasupra era o copertină, inteligentă mișcare. Iar paparazzi începuseră să facă deja poze.

Mă grăbesc să intru, neavând dispoziția necesară pentru întrebările lor.
Prima persoană care îmi iese în cale este chiar socrul meu.

- Malia, draga mea.
Mă îmbrățișează călduros, oferindu-mi un pahar de șampanie.

- Mulțumesc. Totul arată minunat. Spun, uitându-mă prin sala împânzită cu flori albe.

- Da...tu cum te simți? Ești bine, fata mea?

Sunt bine?

Ezit preț de o clipă dar încuviințez, afișând un zâmbet fals. Domnul Quinn se scuză, și îl pierd prin mulțime, așa că decid să mă așez la masă.

Beau rapid șampania din pahar, după care îi fac semn ospătarului să-mi aducă altul.

Te rog nu te îmbăta.

Promit.
Dau și al doilea pahar pe gât și îmi mut privirea pe oamenii din sală. Erau destul de mulți, care mai de care mai elegant. Atenția mi-e captată de...Lucas...
Intră hotărât, cu o domnișoară frumoasã la braț.
Acum cine drăcie mai e și aia?
Ah, jucăm dur, domnule Grey? Fie.
Cei doi sunt urmați de Erik, care este neînsoțit, spre surprinderea mea.

Se așează la masă; îl observ pe Lucas cum mă privește timp de câteva secunde, apoi își mută atenția pe tânăra roșcată. Sigur a luat-o de printr-un club.

Detectez gelozie?

Dar prostie?

Haha, ești geloasă!

Îmi las gândurile la o parte, mergând să iau ceva de mâncare.
Nici nu sunt atentă la ce pun în mâncare, ci mai mult la barmanul care se uită la mine în timp ce pregătește un cocktail complicat. Sunt rapid prinsă în vrejele privirii sale, așa că îmi fac curaj și îl privesc întrebător.

- Sunteți foarte frumoasă în această seară, doamna Quinn.
Zâmbesc sfidător, observând că era atrăgător tipul. Malia, ce tâmpenii faci?

- Mulțumesc.
Mă aplec peste suprafața barului și îi șoptesc să-mi pregătească ceva tare.
Se supune, punându-mi în față un pahar cu un lichid maro.

Sorbesc din alcoolul care îmi lasă o dâră de foc pe gât, urmat de un gust dulceag.

- Delicios, mersi...

- Andrew.
Mă completează, afișând un zâmbet care îi dezvelește dantura perfectă.

- Ne vedem mai târziu...

Chiar faci asta? O să îți pară rău.

Ei, dar ce am făcut?...