House of Grey

11.M-ai distrus

Anna şi Lily stăteau pe canapea, Dylan vorbea cu Kendra, iar Lucas tocmai intrase. Era furios. Rău. Avea maxilarul încleştat şi privirea întunecată. Probabil voia să mă omoare.

- Malia, vreau să...

- Eu nu! Acum, dacă mă scuzi, am să vorbesc cu prietenul meu cel mai bun!

- Nu te scuz!
A scuipat el către mine în timp ce ceilalţi îşi căscau ochii la noi.

- Mulţumesc.

L-am târât pe Dylan cel şocat de atitudinea mea în cameră şi am închis-o într-un mod brutal.

- Ce se întâmplă aici?

- Se întâmplă că eşti un idiot.

- Înafară de asta.

- M-ai adus aici. Felicitări, m-am îndrăgostit de Lucas. Eşti fericit acum?

Acum era şi mai şocat; mă privea cu gura căscată cât oceanul.

- Poftim?
A început să râdă.
Chiar era prost?

- Eşti prost? N-auzi bine?

- Şi asta e rău?
Întrebă scărpinându-se în ceafă.

- Da. Pentru că el n-are nevoie de mine, are propria târfă.

- Pff, eşti culmea. Kendra nu înseamnă nimic pentru el.

- E de ajuns să se culce cu ea când are chef, iar eu să stau să îl aştept.

- Eşti geloasă.

- Eşti tâmpit.

- Uite, Malia, îmi pare rău. Planul meu era sa te fac bine... Am reuşit măcar ceva?

- Da...tonul meu era unul trist.

- Serios?
Faţa prietenului meu idiot se lumină instant şi mă cuprinse în braţe.

- Sunt cel mai fericit om de pe planetă în momentul ăsta.

- Te iubesc, prostule.

Vorbeam serios. Zilele petrecute aici au fost cele mai fericite din ultimele 6 luni. Şi nu voiam să le dau drumul. Uitând de certuri si de târfe, îmi place aici.

*

- Mali, ar trebui să-mi iau tălpăşiţa. E destul de târziu.

- Daaaar....

- O să mai vin, dar trebuie să plec din ţară câteva zile.

- Unde?

- Elveţia.

- Ce faci acolo?

- Mă întâlnesc cu părinţii mei.

- Oh...
L-am îmbrăţişat ca şi cum ar fi ultima dată când îl văd. Nu ştiu ce m-aş face fără el.

- Ai grijă, micuţo.

- Şi tu...am spus în şoaptă.

Dylan avea dreptate. Era trecut de miezul nopţii. Cred că fetele se culcaseră deja, la fel şi domnul Grey.

Liniştită, am urcat şi am făcut un duş rapid. Fără sa gândesc prea mult, am ieșit din baie purtând doar lenjerie. Tocmai ca să dau peste un Lucas nervos, stând pe marginea patului meu cu un pahar în mână. Era gol, dar sigur fusese plin. Am tresărit când i-am simţit priverea pe corpul meu aproape dezgolit.

- Ce cauţi aici?
Încercam să par dură, dar în realitate mă topeam.

El nu zicea nimic, doar mă privea.

Mi-am băgat mâna prin părul încă ud şi am oftat; atunci a pus paharul pe noptieră şi a venit către mine. Am încercat să îl evit dar m-a luat de mână începând să mă tragă după el.

- Ce naiba faci, Grey?

Unde m-a dus?
În biroul său... după care a trântit uşa, închizând-o cu cheia. Okay... deja tremuram ca o frunză în bătaia vântului.

- Lu-

- Vrei să vezi cum a fost să i-o trag pe birou? Îţi arăt!
Striga către mine.
Era nebun, însă eu îl provocasem.

M-a luat în braţe şi m-a pus pe birou, după ce a aruncat toate lucrurile de pe el.
Mi-a despărţit picioarele şi s-a poziţionat între ele.

Era brutal; mă săruta pe gât muşcând din când în când, lăsându-mi semne. Apoi mi-a atacat buzele fără milă. Am gemut de durere, dar asta nu părea să îl oprească.
Cu două mişcări mi-a rupt ambele piese de lenjerie; avea un rânjet oribil pe faţă. Nu ştiam dacă era de la băutură sau că o luase razna.

- Opreşte-te!

- Nţ nţ, nu aşa repede.

Când am văzut că îşi desface cureaua m-am panicat. Mai avea puţin şi era peste mine.

- Lucas! Opreşte-te! Acum!
Am ţipat pentru ultima dată; l-am împins şi m-am dat jos de pe birou, cu lacrimi în ochi.

- Eşti nebun?

Cred că abia acum realiza ce făcuse, pentru că ochii lui erau din nou albaştri, întunericul dispăruse.

Stăteam goală în faţa lui şi nu îmi venea să cred. Ce se întâmpla dacă nu îl opream? Era în stare să o facă? Era în stare să facă aşa ceva? Mă distruse...

- Malia, eu...

- Sper că ţi-a plăcut. E ultima dată când mă atingi. Plec.

...

Nu puteam să-mi opresc lacrimile. Eram ghemuită, lipită de uşă, iar Lucas era pe cealaltă parte.

- Malia, deschide uşa.

- Pleacă odată.

- Nu!

Era hotărât.

Eram terminată.

- Pleacă!

Aveam încredere în el, iar el ce făcea? Voia să mă violeze? Sau credea că îmi place brutalitatea cu care mă atinge?

El m-a ridicat, el m-a doborât. M-a reparat, şi m-a distrus totodată.
Dacă asta era modalitatea lui de a-mi arăta că nu îi pasă de Kendra sau că ţine la mine, nu-mi plăcea deloc. Îl voiam departe. Cel puţin până aveam puterea necesară să îl iert.

*

Nu dormisem decât trei ore. N-am putut să închid ochii. Prin urmare, m-am trezit înaintea tuturor şi am plecat. Martha nu venise încă de la fiica sa aşa că am avut cale liberă.

Eram departe de casă, dar am făcut autostopul şi am fost dusă de o bătrânică drăguţă.

***

Bună, din nou, casă monotonă cu amintiri dureroase.