House of Grey

28. Revedere

Am dormit cu Lucas aseară. Repet, am dormit, dar când m-am trezit nu era aici. Uram chestia asta. Niciodată nu era lângă mine dimineaţa.

Telefonul fix suna de zor la parter; m-am grăbit să răspund.

- Domnişoară Green. Aveţi un pachet.

- Vin acum, Thomas. Era portarul, dar ce pachet? Cine îmi trimitea mie pachete?

Thomas mă aştepta zâmbitor cu o cutie în mână.

- Cine l-a adus?
L-am întrebat suspicioasă. Dacă era o bombă?

Era el mort deja .

Bun, deci nu e o bombă.

- Oh, un băieţel. Sigur l-a plătit cineva. Şi mai dubios.

- Mulţumesc.
Am zis politicos apoi am fugit în casă să deschid pachetul.

L-am deschis.
Ca să am parte de o surpriză. Cutia era plină cu poze, dar erau rupte...în jumătate. Lucas se afla în fiecare poză, dar nu puteam să-mi dau seama cu cine ar putea fi.
Oh, Doamne, cineva chiar se juca cu mine. M-am speriat când am auzit telefonul bipăind. Un mesaj.

" Luke are secrete? Eşti convinsă că îţi cunoşti iubitul? Nţ nţ..."

- Poftim? Ce înseamnă asta? Sunt doar nişte poze! Urlam către telefon.

Cine eşti, Lucas Grey?

În casă nu exista nici măcar o poză cu el.... de cine m-am îndrăgostit?
Am ascuns cutia, sperând să nu o mai văd niciodată.

Mesajele erau înfricoşătoare, iar acea persoană care le trimitea părea să îl cunoască destul de bine pe Lucas.

De ce nu îi spui lui Lucas?

Nu.
Trebuie să descopăr ce se întâmplă.
Exista un singur loc unde puteam găsi răspunsuri. Biroul său.

Eram singură acasă deci îmi puteam face de cap.
Liniştită, am coborât scările, am tras aer în piept şi m-am îndreptat spre uşa biroului. Am apăsat pe clanţă...era închis. Pe bune? Nici dacă era de la FBI nu închidea uşa...ce ascunzi Lucas?

- Malia? Ce faci?
M-a speriat îngrozitor. Mă simţeam ca un hoţ în momentul de faţă.

- Dylan idiotule!! Vrei să mor? Pumnul meu a ajuns direct în moaca lui.

- Auch!

- Ce cauţi aici?

- Te scot în oraş, haide. Mă trăgea după el ca un tembel.

- Stai! Unde mergem?

- Pe pistă.

- Atunci lasă-mă să mă schimb.

Eram gata. Ghete, pantaloni scurţi, geaca de piele. Perfect.

- Uau, arăţi foarte tare.
I-am zâmbit timid. Nu era vorba că nu îmi plăceau complimentele lui, dar după momentele pe care le-am avut împreună, mă simțeam ciudat.

Deşi am fost pe pistă doar de două ori, îmi plăcea aici. Era mereu plin de băieţi şi fete pe jumătate dezbrăcate, de maşini puternice şi muzică bună. Da, semăna cu o scenă din Fast & Furious. Şi oricine ştie că maşinile puternice conduse de băieţi atrăgători reprezintă o slăbiciune pentru fete.
Mergeam în spatele lui Dylan, oricum nu eram prea cunoscută, iar el era ocupat să salute pe toată lumea.
După câteva secunde acesta s-a oprit din mers, îndepărtându-se cu câţiva băieţi. Ocazie bună pentru a-mi lua ceva de mâncare.

Eram pe cale să o iau din loc, dar m-am blocat când l-am văzut... în depărtare.

Jared.

O, la naiba! Fuck! Trebuie să plec. Acum.
Nu-l vedeam pe Dylan, la naiba cât noroc aveam. Nu voiam ca Jared să fie în preajma mea, pentru eram sigură că o voi lua razna. E de ajuns să mă uit în ochii lui.

Ai o problemă cu ochii oamenilor.

Ştiu...

După ce m-am învârtit ca nebuna, l-am găsit  pe Dylan. Doamne, mulţumesc.

- Dylannnn! Trebuie să plecăm.
Îi spuneam grăbită, luându-l de umeri.

- Ce? Dar abia am ajuns.

- Nunun, nu înţelegi.

- Ce anume? Malia, zici că eşti nebună.

- Jared. Jared e aici.
M-a privit uimit, privirea sa schimbându-se  într-una perversă.

- Unde? Vreau să îl cunosc pe misterios.
Mi-am dat ochii peste cap şi i l-am arătat în mulţime.

- Ăla e Jared? Jared, prietenul meu? Dylan a izbucnit în râs iar eu am devenit şi mai panicată. Cum adică prietenul lui? Cât de rău putea fi asta?

Rău.

- Poftim? Îl cunoşti?

- Calmează-te.

- Cum cum să mă calmez?? Nu vreau să îl văd. Îl iubesc pe Lucas. Îl iubesc pe ....

- Malia! Dylan m-a luat de umeri şi a început să mă scuture.

- Ce se întâmplă cu tine?

- E prea mare tentaţia...i-am şoptit, ruşinată.

- Of...du-te la hambar, stai acolo până se termină cursa dacă nu vrei să îl vezi.

- Mă laşi singură, idiotule?
Nununu.

Dadada.

- Păi...concurez. Nu pot renunţa.

- Ahh, o să-mi rămâi dator. Succes.
Rânjetul de pe moaca lui era îngrozitor, cum să mă laşe singură? ... Îl voi castra.

Îndeplinind planul măreţului Dylan, am intrat în hambar şi m-am tolănit pe o canapea.