House of Grey

8.Momemte

Am făcut eu pe curajoasa, însă Lucas nici măcar nu era în cameră. Mă pregăteam să plec însă fix atunci a ieșit el din baie. Avea doar un prosop în jurul taliei. Deja inima îmi bubuia; Eram udă... adică el era ud...Doamne...
Câteva secunde privirea mi-a fost blocată pe partea de jos. Am înghițit în sec şi l-am privit în ochi.

- Malia?!
De ce naiba mai lungeam momentul astă? M-am năpustit asupra lui şi l-am sărutat. S-a văzut în primele fracţiuni că era confuz, dar apoi mi-a raspuns la sărut. Îmi simţeam corpul ca un jeleu, aveam să cedez în orice clipă; mi-am pus mâinile în jurul gâtului său, jucându-mă cu părul lui încă ud.

Corpurile noastre erau lipite iar buzele lui se mişcau uşor peste ale mele, apoi a adâncit sărutul. Voia să mă domine, iar eu îl lăsam. A înaintat încet până am fost lipită de perete. Cum reuşea să facă totul atât de sexy? S-a oprit o clipă pentru că nu mai aveam aer. Dar nu voiam să mă opresc; aşa că l-am prins de ceafă şi l-am tras, sărutându-l. Putea chestia asta să ţină o eternitate?
Când m-a muşcat de buză am gemut, iar el mi-a prins coapsa şi m-a ridicat în braţe. Îi simţeam erecţia...mă făcea să am gânduri neortodoxe.

M-am simţit brusc trântită în pat, atunci raţiunea şi-a făcut apariția și am reușit să stopez momentul.

- Eşti aşa frumoasă.
Rupe el tăcerea, dar eu m-am ridicat din pat şi l-am privit..neştiind însă ce să spun.

- Te rog să nu spui că îţi pare rău, sau ceva de genul ăsta...

- Eu...n-nu...
Mă bâlbâiam.
S-a ridicat şi m-a luat de mână. Mii de fiori mi-au străbătut corpul în acel moment. Era cea mai frumoasă senzaţie. Nici nu realizasem că zâmbeam.

- Ţi-aş rupe lenjeria asta în doar două secunde.
Trebuia el să strice momentul cu chestiile lui erotice...dar şi aşa era frumos...îşi mai muşca şi buza. Fierbeam înăuntrul meu. Dar a fost de ajuns pentru o singură noapte.

Am plecat fără să mai spun nimic.

Tocmai avusem parte de cel mai frumos sărut din viaţa mea. Nu am mai simţit aşa ceva niciodată.
Se pare că Dylan avuse dreptate. Locul ăsta îmi făcea bine...de fapt, Lucas Grey îmi făcea bine.

Timpul trecuse rapid, era deja dimineaţă. Nici nu cred că am dormit, m-am gândit la sărutul ăla deși nu voiam să mă gândesc. De ce? Pentru că nu trebuia să mă entuziasmez prea tare. Prea repede. Chiar dacă pentru mine a însemnat cel mai frumos moment, pentru el era ceva obişnuit.

Îmi era aşa de lene să mă ridic din pat, până la urmă oricum nu aveam nimic de făcut.

Am coborât, nu se auzea nimic. Iar era ciudat, ca zilele trecute. Era prea linişte în casa asta.
Am zărit-o pe Martha afară, lângă piscină; vorbea cu cineva care stătea pe şezlong, dar nu vedeam cine e. M-am repezit la ea, şi când m-a văzut parcă i s-a luminat chipul.

- Bună dimineața, Martha.

- Bună, Mali.

Curioasă, mi-am aruncat privirea către persoana de pe şezlong; mi-a şi picat maxilarul când l-am văzut pe Grey, doar într-un şort. Arăta atât de sexy.

- Eu...am o treabă.
Spuse Martha şi dispăruse ca prin magie.

- Bună dimineaţa, Malia.
Atunci m-am trezit din visare; îmi muşcam buza.

- Hei.
Când să mă întorc să plec mă prinde de mână astfel încât să mă uit în ochii lui.

- De ce fugi?

De ce fugeam? Nu ştiu.

- Nu fug, doar că...* nu aveam niciun motiv*.

Normal că nu ai niciun motiv. Fugi de propriile sentimente, Malia. Nu fi laşă.

Laşă?

- Doar că...?
Mă imita el. Mi-am eliberat mâna din strânsoare şi i-am zâmbit, apoi m-am urcat peste el, pe şezlong.

- Doar că...nimic.
Şi l-am sărutat. De unde aveam atâta curaj? Nu ştiu, dar îmi plăcea de Malia curajoasa.

Şi îndrăgostita.

Nu sunt îndrăgostită.

Ba da.

Nu voiam să termin sărutul ăsta niciodată. Era perfect. Prea perfect.

- Hmm, frumos mod de a-mi începe dimineaţa, a spus în timp ce respira sacadat.

- Lucas...
Nu m-a lăsat să continui că mi-a capturat din nou buzele. Inima mea se oprise, iar feminitatea stătea în genunchi înaintea mea, implorându-mă să trec la următorul pas.

M-am lăsat pradă lui; eram acum sub el... mâinile mi le ţinea deasupra capului; îi puteam simţi cu uşurinţă umflătura din pantaloni. Era nerăbdător. De unde ştiu? Pentru că în următoarele secunde hainele mele erau aruncate pe jos. Atunci am simţit că trebuie să pun punct.

- Lucas...
respiram greu, dar nu aveam să duc chestia asta mai departe. Nu încă.

- Lucas, opreşte-te.
Când am spus asta, şi-a dat seama şi s-a oprit.

- Malia, îmi pare rău.
S-a ridicat şi s-a luat de cap. Săracul... părea disperat şi speriat.

- Lucas, e în regulă. Calmează-te.

- Mă ierţi?
L-am îmbrăţişat pe la spate, liniştindu-l.

- Nu am de ce să te iert. E perfect normal să vrei...şti tu...şi îmi pare rău că nu îţi pot oferi ce vrei.

Mă privea...atât de pătrunzător. Era şocant.

- Nununu... nu îmi doresc asta...adică...

- Lucas, e în regulă, serios.
Mă sărută dulce, în timp ce îmi mângâia obrazul.

- Haide înăuntru.

- Unde e toată lumea?

- Martha e pe aici pe undeva iar fetele sunt în oraş.

- Oh...

- Suntem doar noi doi.
Tot ce ieşea din gura lui suna pervers.

- Mhm...
Nici nu eram în stare să formulez un cuvânt în preajma lui, mai ales că ştiam ce gânduri avea.