VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 3

 ―Da, normal ca sunt bine, spun privindu-l zambind.

 Harry ma privi  ciudat dupa care veni si el dupa mine inapoi la ceilalti.  Toata lumea o cauta pe Eleanor mai putin eu. Chiar daca nu as fi stiut unde e, tot nu as fi cautat-o. Am luat o revista  si m-am asezat pe sezlong. Toti erau panicati, numai eu radeam in sine mea. Hmm, oare sunt prea diabolica? Daca da, atunci imi fac treaba. Liam hotarî sa intoarca iahtul de urgenta in port. Am protestat cand am aflat ca va trebui sa-mi intrerup bronzul.

 ― Daca nu ti-ai dat seama prietena mea lipseste, se rasti Louis la mine.

― Daca nu ti-ai dat seama, nu imi pasa, geniule, spun ridicandu-ma de pe sezlong.

― Daca tot nu ne ajuti cu nimic, macar stai de-o parte. E un ordin!, tipa Harry.

 ―Ordine si iar ordine. Credeam ca sunt in vacanta nu in armata, spun ironica.

Ma intorsesem cu spatele la Harry, cand am vazut umbra lui Louis ca se apropie de mine.

Sa-mi spuna cineva ca acest animal din padure nu m-a lovit. Imi venea sa-i rup capul si sa-l arunc in larg. MI-am frecat de cateva ori obrazul pana sa il pot privi pe Louis. Simteam cum imi arde pielea.

― Imi cer scuze, nu m-am controlat, se scuza el.

― Stii? Este o terapie care te ajuta sa te controlezi. Se numeste dresaj, ii spun cu ura.

Spunand acele cuvinte m-am dus in baia iahtului, unde am stat timp de doua ore. Iahtul ajunsese in port, iar eu eram fericita, ca ma pot incuia in camera de hotel pana vom pleca. Am coborat de pe iaht, si am ingrozit. 

― Unde ai disparut?, intreba Louis alergand spre ea.

― Am cazut  in apa si m-au luat niste pescari si m-au adus aici, raspunse ea.

.ì Eleanor imi zambea malefic. Ah, daca ea crede ca scopul meu era sa o omor se insela. Eu doar m-am ferit de ea, dar daca ea ar fi murit, ar fi fost un bonus.

Macar cel putin stiu ca daca, imi vine idea geniala sa o omor “accidental” nu voi avea de suferit din cauza constiintei pentru ca se pare ca nu am una. Ura mie!

Am pornit spre restaurantul hotelului unde urma sa luam masa. Ajunsi in restaurand m-am asezat la masa aleasa de Liam, oftand obosita. Eleanor se aseza langa mine zambindu-mi fals. Am ales sa o ignor si sa gust din vinul alb de pe masa.

― Esti o criminala, stii? o aud pe Elenor rostind din dreapta mea. Am incercat sa nu o bag in seama insa priviria ei mult prea insistenta ma enerva.

 ― Din cate vad esti vie, deci nu sunt criminala, ii raspund calma, intorcandu-mi privirea spre ea. Am analizat-o scurt, apoi m-am intors cu spatele la ea.

 ― Pariez ca daca nu as fi fost in viata te-ai fi bucurat, rosti ea sorbind din paharul ei plin cu suc de portocale. 

 ―Scumpete simpla ta prezenta pe planeta asta imi e indiferenta, asa ca te rog, nu te crede importanta, spun intorcandu-ma din nou catre ea intr-un mod elegant. 

―Deci despre ce vorbeati? intreba Louis  asezandu-se la masa impreuna cu ceilalti.

 ― Despre accidentul de azi, raspund zambitoare.

― Da, accident…, rosti Eleanor privindu-ma atent. 

― Chiar a fost un accident, spun incruntandu-ma catre ea.

 ― Nu te mai incrunta, faci riduri, spuse ea chicotind

Nu am mai stat sa-I dau o replica ci am varsat direct supa clocotita pe ea. Aia sigur va lasa niste cicatrici urate. Am plecat de la masa fara sa mai bag de seama tipetele ei sau ale celorlalti. Ajunsa in camera m-am trantit pe pat, si i-am lasat un mesaj vocal lui Carter. : “ Sper ca nu e prea tarziu sa te invit la nunta lui Anne, nu? Hmm, nu cred. Deci esti partenerul meu? Pot conta pe tine?”