VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 36

Am iesit din camera, si luandu-l pe James de mana, m-am indreptat spre incaperea unde inca se tinea petrecerea. Faptul ca nimeni nu a auzit impuscatura ma linisti pentru un moment. James era prea tacut; tacerea lui ma facea sa fiu nervoasa.

—Ai auzit si tu impuscatura aia?, il intreb luand un pahar de sampanie de la bar.

—Da, sigur. Cred ca a fost unul din spectacolele de afara, raspunse cu o urma de nestiinta vaga in privire.

—Daa, il aprob ganditoare.

Incercam sa o gasesc pe Emyli printre toti acei petrecareti saltareti, insa nici urma de ea. Incercam sa-mi dau seama unde putea fi , insa nimic rational nu-mi veni in minte.  Niall se apropia de mine cu viteza. Imi putea da seama din privirea lui incruntata, ca era nervos.

—Unde naiba ai fost?, tipa. Te-am cautat peste tot, striga fluturandu-si mainile prin aer.

—Zorro, cat timp tu stateai aici, cineva a vrut sa o violeze, raspunse James prea rapid, pentru a-l opri.

Ochii lui Niall se micsorasera, privirea lui incruntata tranforamndu-se in una vinovata.

—Imi pare rau, nu, n-n-nu, am stiut, se balbai el.

—Logic ca nu ai stiut, spun dandu-l la o parte din fata mea.

Ma prinse de mana, si ma trase la pieptul lui mare si claduros. I-am prins talia cu mainile mele pline de zgarieturi si vanatai.  Ma saruta scurt apoi isi ceru scuze.

***

Era noapte, sau cel putin asta credeam. Emyli dadu buzna in camera fara sa-i pese ca cineva mai si dormea in acea incapere. Eu si Alexis am sarit din pat somnoroase, la tipetele ei ascutite. Parul ei era ud, iar machiajul ii era intins pe toata fata. Alexis se apropi de ea, insa aceasta o respinse dandu-i cu palma peste fata. Alexis se ghemui intr-un colt, si o privea pe Emyli cum plangea.

Am incercat sa ma apropii de ea insa ma opri. Am ramas pe locul meu, fara sa spun vreun cuvant. Cu siguranta ceva o suparase cu adevarat.

—Stii, eram sigura ca vei face ceva ce ma va intrista, dar la asta, spuse cu lacrimi in ochi, la asta chiar nu m-am gandit, Devil, continua ridicandu-se de pe pat, stand in fata mea.

—Ce naiba?, intreb cu voce tare, timp ce o priveam.

—Alexis, crezi ca poti iesi afara, rosti Emyli linistita catre Alexis, care se ridica si pleca din camera, impreuna cu cateva haine si un laptop.

Emyli se mai invarti prin camera timp de cateva minute, apoi intra in baie, de unde iesi cu un cutit in mana. Devenisem putin agitata si speriata. O lupta cu ea nu era ceva ce-mi doream in acea dimineta.

—L-ai omorat, tipa aruncand cu acel cutit intr-un tablou.

—A vrut sa-mi faca rau, rostesc apropiindu-ma de ea.

Imi cazu in brate, plangand. In acel moment mi-am dat seama ca nu era cu adevarat suparata pe mine, ci doar furioasa si putin indurerata.

—Stii, il iubeam... doar ca ma bucur, rosti privindu-ma in ochi. Isi sterse lacrimile cu mainile, apoi se cuibari la pieptul meu.

Spre fericirea mea se linistea, si isi revenea. Nu-mi placea sa o vad plangand, mai ales dupa fazele cu Alex.

—Iti mai aduci aminte cand m-ai intrebat de ce era Alex atat de protector?, ma intreba ridicandu-si capul la nivelul privirii mele.