VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 31

I-am dat o palma imediat ce si-a dezlipit buzele de ale mele. M-am ridicat de jos si am plecat din fata lui lasandu-l singur. Eram atat de nervoasa. Am inceput sa merg de una singura prin campus, incercand sa-l traverzez pentru a ajunge in dormitor. De Emyli nu mai stiam nimic de la inceputul petrecerii. Obosita si mult prea ametita m-am asezat jos pe marginea unei strazi si am inceput lacrimez. Tot ce era in jurul meu era atat de confuz. Niall trebuia sa fie cu baietii in acea seara, insa nu. El fusese acolo, langa mine, profitand de slabiciunea mea, sarutandu-ma. Mi-am scos telefonul din geanta si am incercat sa formez numarul lui Ambie, cu care aveam atatea de vorbit. Imi era dor de ea. Indiferent de cat de bine ma intelegeam cu Emyli, Ambie isi avea locul ei personal, pe care nimenu nu-l putea ocupa.  M-am dat batuta. Nu-mi puteam aminti nicio cifra din numarul ei, si mi se parea prea complicat sa o caut in agenda, avand in vedere ca inca vedeam in ceata.

Mi-am pus capul intre genunchi. Priveam asfaltul rece si plin de pietricele. Totul se invartea cu mine.

Trecand cu privirea pe strada, am observat o silueta barbateasca apropiindu-se de mine. Era Niall. Nu intelegeam de ce purta ochelarii fumurii de soare, afara fiind noapte. Mi-am dat ochii peste cap si am incercat sa nu-l bag prea mult in seama. Se aseza langa mine, punandu-si mainile pe bordura rece.

―Ar trebui sa treci peste!, rosti el.

―Cum?, intreb ridicandu-mi capul spre el.

—     Fii cu mine!, rosteste ridicandu-se in picioare.

Eram complet uimita. Se ridicase in picioare, si se aseza in fata mea. Eram  mult prea socata ca sa-mi ridic chipul asupra lui. Stateam cu privirea atintita spre betonul de sub mine. Incercam sa-mi fac ordine in ganduri.

—     Deci?, rosti coborand la nivelul meu, ridicandu-mi capul, asa fel incat  ochii nostri sa se intalneasca.

—     Nu stiam ca..., incerc sa spun.

—     Ca te plac? Oh, pentru ca nu am lasat sa se vada asta, rosteste rapid.

—     Si atunci de ce mi-ai spus ca Louis e indragostit de mine, si celelalte lucruri despre el, adica l-ai adus aici.

—     L-am lasat pe el primul. A gresit, renuntand prea repede, explica scurt. Eu vreau sa lupt, sopteste.

—     Hm, nu stiu ce sa zic, spun privindu-l in ochi.

—     Fii a mea, sopteste apropiindu-si buzele de ale mele.

I-am raspuns la sarut fara sa ma mai gandesc. M-am ridicat in picioare, asezandu-mi mainile pe gatul lui. Nu stiam ca eu si Niall aveam atata chimie. Ne potriveam, chiar daca nu-mi placea de el. Pur si simplu sarutul cu el era special, nu unul banal. Si-a asezat mainile pe spatele meu, strangandu-ma in brate. Caldura corpului lui era coplesitoare. Incercam sa ma tin pe picioare, insa oboseala si bautura isi spuneau cuvantul. L-am rugat sa ma duca la dormitoare.

In mai putin se cinci minute am ajuns in camera. Am cazut pe pat imediat ce am pasit in camera. Niall chicoti, cand mi-am inchis ochii si mi-am scuturat capul, incercand sa scap de betie. M-am dus in baie si m-am schimbat. Cand am iesit din baie surprinzator, Niall era inca acolo.

—Te superi daca raman?, ma intreba cu o voce de inger

—     Ămm, nu, rostesc ca raspuns.

Si-a dat tricoul jos, dupa care s-a asezat in pat. Am luat tricoul lui de jos, si l-am asezat pe unul din scaunele de langa patul lui Emyli. Se pare ca nici ea nu ajunsese inca de la petrecere. M-am simtit putin vinovata ca am lasat-o singura in acea casa, insa mi-am amintit ca James promise ca va avea grija de ea.

Am inceput sa mai stang cateva lucruri de prin camera inliniste. Dupa ce am aranjat patul lui Emyli si hainele mele, m-am intors cu privirea spre Niall care deja dormea. Am oftat, dupa care m-am apropiat de scaunul de la fereastra. M-am asezat, incepand sa privesc ficare picatura de ploaie ce se scurgea pe sticla ferestrei. Erau intr-o armonie perfecta.

Telefonul meu incepu sa sune. M-am deplasat repede spre noptiera, luandu-l si asezandu-ma la loc pe scaunul din fata ferestrei. Apelantul era necunoscut. Desi nu prea aveam chef de glume, am ales sa raspund.

—Cum ai putut sa-mi faci asta?, rosti vocea de la telefon

—     C-ce?, rostesc speriata.

—     Spune-mi ce-ai facut, macar sa vad daca ai tupeu sa recunosti, rosti cu ura vocea groasa din spatele telefonului.

Nu am avut timp sa raspund caci apelantul inchise. Abia dupa ce am pus telefonul jos, mi-am dat seama ca vocea groasa era a lui Louis. Lacrimi au inceput sa curga involuntar pe obrajii mei rosii. Le-am sters imediat ce l-am auzit pe Niall miscandu-se in pat. Spre norocul meu nu se trezi. Mi-am sters lacrimile, si am inceput fac pasi spre pat.

“El a renuntat”, imi spun in minte inainte sa ma bag in pat langa Niall, care statea cu spatele la mine. M-am pus cu fata spre el, asezandu-mi mainile pe abdomenul lui dezgolit. I-am lasat un sarut scurt pe umar, inainte sa adorm.

***

Dimineata, am fost trezita de usa care se izbi. Emyli ajunse in sfarsit acasa. M-am uitat la ceas. Era ora zece dimineata. Parea destul de odihnita, ba chiar fericita. Nu-l observase pe Niall, decat dupa ce iesi din baie. S-a uitat ciudat la mine. I-am raspuns dand din umeri. Dupa ce si-a verificat emailul a plecat din nou, cu zambetul pe buze. Probabil isi gasise un alt iubit la petrecere.

Am incercat sa mai adorm macar o ora, insa nu reusisem. Am hotarat, sa ma trezesc complet. Am facut un dus scurt, dupa care m-am imbrac perfect pentru o plimbare prin campus. Niall statea in fund pe patul meu. Imi zambise atunci cand am inchis usa la baie.

Se ridica din pat apropiindu-se de mine, si sarutandu-ma lunga. Am scancit cand telefonul meu a inceput sa sune.

L-am ridicat nervoasa de pe noptiera si am rapuns. Era Harry.

—Ce vrei Harry?, intreb plictisita.

—Ai vorbit cu Louis ieri sau azi dimineata?, intreba ingrijorat.

—Nu, de ce?, intreb curioasa, dar si panicata.

—Pentru ca nu stim nimic de el. Lottie a spus ca azi-noapte nu a ajuns acasa, si nu a dat niciun semn de viata pana acum, explica pe un ton politicos.

—Nu, nu stiu nimc de el, mint.

Inchise. O parte din mine vroia atat de mult sa-l sune, si sa-i explice tot.Mi-am ignorat inima, si am decis sa nu-l sun. El a renuntat nu eu.” O are pe Jesper”, imi spun in minte, inainte sa ma apropii de Niall, si sa-l sarut dulce.

Zambise. Isi lua hanoracul si incepu sa alerge dupa mine pe scarile cladirii. Cand m-a prins a inceput sa ma gadile. Radeam nebuneste. Ma luase in brate, si cobori scarile pana la iesire. Am inceput sa ne plimbam prin parc ca doi indragostiti.

“Ceea ce faci tu acum, e fals”, rosti vocea din mintea mea.