VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 26

Buzele lui continuau sa le mangaie pe ale mele. Ochii nostri erau inchisi nevazand nimic din jurul nostru. Eram atat de concentrati pe explozia de sentimente dintre noi, ca nici tipetele lui Harry nu ne opreau.

―Gata, terminati!, tipa Harry bagandu-se intre noi, creand o ruptura atat de dureroasa intre mine si Louis.

―Anne!, spun incercand sa ma apropii de ea.

―Ma dezamagesti pe zi ce trece, rosteste cu lacrimi in ochi. Cum ai putut sa-mi faci asta?, ma intreaba dandu-ma la o parte din calea ei. La acel baiat care te iubeste nu te gandesti deloc?, intreba ea cu ochii in lacrimi, facandu-ma sa ma simt prost. Singurul motiv pentru care iti voi mai plati facultatea este ca vei sta departe de Louis, rosteste fara mila facandu-ma si pe mine sa plang.

―Te dezamagesc?, tip eu incercand sa ma apropii de ea. Cum? Tu esti cea care nu ma lasa sa-mi cunosc trecut, ascunzandu-l, esti cea care ii da dreptate doar lui Harry, esti cea care nu accepta nimic din ce fac, sau spun. Tu esti cea care niciodata nu o intereseaza de mine decat atunci cand vine vorba de onoarea familiei Styles, Anne, iar eu m-am saturat. Stiu ca l-am ranit pe Carter, dar daca lucrurile din  seara asta nu s-ar fi intamplat, eu as fi devenit cea nefericita, rostesc pasind in fata ei.

Ochii ei ma priveau cu o dezamagire de neinchipuit. Incercam sa imi pastrez calmul dar era atat de greu. Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa i le spun, dar nu pot.

―Nu am vrut sa-ti stii viitorul pentru ca familia ta a fost una de criminali, tipa in fata tuturor. Am vrut sa te protejez draga mea, ca nu cumva sa incerci sa fii ca ei, dar se pare ca tatuajele si rebeliunea tot au aparut, imi spune punandu-si mainile in par.

Lacrimi au inceput sa-mi curga pe ambii obraji. Louis vru sa se oprie de mine, insa Harry statea ca un zid in fata lui. Eram atat de suparata pe Anne ca a rostit acele cuvinte in fata tuturor. Atat de multe sentimente se luptau in mine. Incercam sa le fac fata tuturor, insa nu puteam. Situatia era mult prea grea pentru mine. Sunt exact ca parintii mei, o criminala. Am sangele lor si asta este. De asta nu ma pot acomoda cu familia lor, sunt prea diferita.

―Louis, imi pare rau sa o spun, dar daca nu imi lasi sora in pace, vei iesi din trupa, rosti incordat Harry.

Si eu si Louis ne-am uitat cu ura la Harry care parea destul de relaxat pentru cuvintele pe care tocmai le rostise.

―Stiai?, o intreb pe Anne, ea dand din cap aprobator. Tu si Harry ati facut asta?, intreb dezamagita. Ca eu sa nu fiu cu Louis?, spun incercand sa-mi controlez tonul vocii.

M-am apropiat de Harry, dandu-i o palma peste fata. Am urcat scarile grabita spre camera mea. Mi-am luat arma si am vrut sa cobor din nou la el, insa Ambie ma opri. Incerca sa ma calmeze, insa eram mult prea nervoasa. Am inceput sa tipam si sa ne impingem pana cand am ajuns pe podea.

―Gata, Devil, striga Ambie la mine. Statea pe bazinul meu, imobilizandu-ma. Stiu ca vrei sa faci asta mai mult decat orice, dar nu acum, nu de fata cu toti, imi spuse ea, luandu-mi pistolul din mana, aruncandu-l sub pat. Crede-ma ca si eu vreau sa ii omor, pe toti, la fel de mult ca tine, si crede-ma ca te voi ajuta, dar nu acum, rosteste ea ajutandu-ma sa ma ridic de pe podeaua rece.

Am imbratisat-o cat de tare am putut, dupa care am coborat jos, unde surprinzator nu mai era nimeni. Afara erau inca masinile baietilor, semn ca ei nu au plecat. In fata usii era Harry cu baietii discutand despre Louis care se afla la masina lui de unul singur. Am iesit fara sa zic nimic. M-am oprit langa Louis, sarutandu-l in fata tuturor, dupa m-am urcat in masina lui Danny.

―Cine e ea?, intreba Danny aratand spre Ambie.

―E prietena mea cea mai buna, ii raspund facandu-le cunostiinta.