VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 12

Hey dragilor sper ca nu v-am facut prea mult sa asteptati cu nextul. Ma bucur mult ca am atat de multi cititori. Sunteti fantastici. Sper sa va placa si aceasta parte. Va astept cu pareri.

Am ocazia sa anunt ca am pus next si la Complicate Love, fosta Dangerous Love. este un fan-fic Harry Styles. E primul meu fan-fic, si e postat de mult. Nu e foarte stralucit, dar sper sa va placa.

Va pup:)

Odata urcata in masina, acesta porni cu viteza. Habar nu aveam ce cautam la ora aia in masina prin oras, cu el. Era ciudat sa impart un spatiu atat de mic cu el, si sa nu tip, sau sa nu zic ceva rautacios. Probabil oboseala pe care inca o mai aveam isi punea amprenta pe mine. Incercam sa fiu calma, cand am observat ca eram foarte departe de locuinta provizorie din castel. Nu stiam ce avea de gand acel tip, cu care totusi ma simteam cat de cat in regula.

Eram intr-un centru istoric, extrem de frumos. Alei inguste, pavate cu pietre cubice, care se imbinau perfect cu peretii cladirilor, din caramizi, vesel colorate. Eram intr-un basm. Italia era fantastica. De trei zile ne aflam in acesta tara mirifica. Era dragut, doar ca pana acum nu avusesem voie sa ies din camera mea. Harry credea ca voi incerca sa plec. Nu-l pot invinovati ca are aceasta gandire, deoarece chiar asta as fi incercat sa fac.

Nu place sa fiu tinuta cu forta intr-un loc, in care ma aflu doar din cauza unui santaj.

Louis intra intr-o parcare gigantica. Erau putine masini avand in vedere ora care era. 6.05 dimineata, iar eu eram in fata unui mall, cu unul din cei cinci baieti pe care ii urasc.

― Ce facem noi aici?, il intreb pe Louis privind din ansamblu cladirea uriasa.

―As zice cumparaturi in mod normal, dar acum se numeste relaxare, raspunde privindu-ma cu zambetul pe buze.

Am intrat in mall, in pijamale. Lumea se uita la noi ciudat. Louis radea ca un nebun, si incerca sa ma faca sa zambesc. Am reactionat la glumele lui despre italienii ce ne priveau. Am ras atat de mult, incat inevitabil m-am dezechilibrat, insa bratul lui puternic, a fost acolo sa ma prinda. Au fost fani care au facut poze cu el. Stateam si il priveam cum se stramba in fata zecilor de aparate de fotografiat. Era inconjurat de fani, in timp ce eu stateam pe o canapea din piele, exact langa grupul de oameni ce-l idolatrizau.

―Hey, baieti. Gata, am o partenera care ma asteapta, rosti el iesind din multime.

I-am zambit, ridicandu-ma de pe canapea. Inca eram in pijama si inca radeam.

Nu puteam sa nu ma simt bine. Adica radeam, si parca el nu era asa de rau, dar nu puteam sa nu-l urasc. Pot spune doar ca-l urasc mai putin de cat pe ceilalti.

Nu vroiam sa cumpar nimic. Nu vroiam sa-i cheltui bani. Nu sunt o intretinuta. Protestam convingator impotriva avansurilor lui asupra hainelor, insa degeaba. El era clar mult mai puternic ca mine, si ma impingea cu usurinta prin magazine.

Spuneam "NU", la fiecare magazin in care ma intreba daca imi place ceva. Eram intr-un magazin numit "Piaza Italia". Hainele erau destul de scumpe, insa si extrem de dragute. Inca cu incapatanarea in vene, protestam. Am vrut sa ies din magazin insa el ma opri din nou, bagandu-se in fata mea.

―Nu plecam pana nu cumperi ceva, rosti el razand, tinandu-ma cu mana dreapta de abdomen.

―Nu-mi place nimic, rostesc eu la urechea lui.

―Eh, nu-mi place de tine asa. Daca nu cumperi ceva ma supar, si nu mai vorbesc cu tine, si urmatoarele doua saptamani nici nu ma voi uita la tine, spuse cu convingere spre mine.