VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 29

Hey astept pareri de melodii care vi se par potrivite cu povestea. Vreau sa fac si un trailer. Sper sa reusesc.

Stateam langa Niall nemiscata. Nu stiam ce sa spun sau ce sa fac. Silueta pe care imi era atintita privirea, isi dadu ochelarii jos, aruncandu-i pe gazonul verde al campusului. I-am intalnit ochii verzi arzatori. Zambeam neincetat. Incercam sa spun ceva insa eram pietrificata. Emyli si baietii ne urmareau cu interes. Niall ma incuraja sa am apropii de Louis, care si el incepu sa faca pasi mici spre mine. Eram cam la vreo zece metri ditanta unul de altul. Cu cat distanta dintre noi se micsora cu atat eu deveneam mai emotionata. “Ce cauta aici?”, ma intreb in minte, incercand sa-mi fac zambetul sa dispara.

Eram la centimentri distanta unul de altul. Ii simteam respiratia nervoasa pe fruntea mea.  Incercam sa-mi pastrez calmul. Mainile lui ma inconjurau, prinzandu-ma intr-o secunda la pieptul lui. Ma simteam atat de bine si de protejata. Mi-am pus mainile pe spatele lui in incercarea de-al aduce cat mai aproape de mine. Ma departa putin pentru a ma privi in ochi. Eram atat de emotionata incat nu puteam rosti niciun cuvant. Uram modul in care el ma schimba. Ma facea moale si euforica. Mainile lui reci, urcau incet spre gatul meu.

I-am simtit imediat buzele mici si catifelate asupra alor mele. O explozie de sentimente si senzatii noi imi inundau corpul facandu-ma parca sa zbor. Simteam cum incerca disperat sa ma apropie de el si mai mult, pentru a adanci sarutul. Limbile noastre intrasera in contact, pornind un razboi aprig. Incercam sa-l domin, insa era mult prea experimentat si viclean. Ma ridica in brate si ma invartea fara a-si desparti buzele de ale mele. O auzeam pe Emyli tipand in spatele nostru. Cat e de nebuna fata asta.

― Mi-a fost dor de tine, imi sopteste, orpind sarutul.

O lacrima stinghiera imi aluneca pe obrazul drept, care era rosu ca focul. Se apropie de fata mea, sarutandu-mi lacrima, umezindu-si buzele. I-am zambit, dupa care l-am luat de mana.

―Si ei sunt prietenii tai?, ma intreba privind grupul de unde Emyli ne privea batand din palme.

―Da, raspund calm.

Am inceput sa mergem de mana spre grupul mic. Dupa ce i-am facut cunostiinta cu Alex, James, si Emyli, ma luat de o parte, spre o aleea in afara campusului. Era tacut. Pe tot parcursul drumului spre iesirea din campus nu spuse nimic, ceea ce ma facuse putin nervoasa. Simteam cum imi tremura tot corpul. Doar el putea provoca asta in mine.

― Ce cauti aici?, reusesc sa intreb intr-un final.

―Buzele tale, si pe tine, rosteste orpindu-se in mijlocul strazii.

Ma saruta in plin trafic, enervand zeci de soferi care stateau dupa noi. In acel moment nu mi-ar fi pasat daca o masina ar fi dat peste mine. Eram cu el si asta conta cel mai mult.

―Sa stii ca nu am voie sa ies din campus in prima mea saptamana, spun chicotind, cand mi-am despartit buzele de ale lui.

― Imi asum orice risc, spune luandu-ma de mana.

Ne-am continuat drumul pana la masina lui care era parcata destul de departe de campus. Imediat ce am ajuns la masina, mi-am dat seama ca el il vazuse pe Niall, acolo, la facultate. Oare el stia, sau Niall doar pretindea ca ma gasit si i-a spus lui Louis? Eram mult prea fericita pentru a-mi bate capul cu acele intrebari stupide. Louis imi deschise portiera, dupa care intra si el in masina, pornind-o. Nu stiam unde mergem, dar nici nu ma interesa.

―De ce nu mi-ai raspuns la mesaje?, rupse tacerea intr-un mod dureros.

―Pentru ca... , ah, credeam ca e mai bine sa ma uiti, rostesc incercand sa nu ma balbai.

―Si acum ce crezi?, ma intreba oprind masina pe un deal.

―Louis, oricat de frumos si placut e cea traim noi in unele momente, amandoi stim ca nu se poate, rostesc dezamagita.